Necesar nou-nascut


Așa rău îmi pare ca nu reușesc sa postez la timp..dar mai bine mai târziu decât niciodată.  Totul este bine întipărit în mintea mea, dar mi-ar plăcea sa scriu despre fiecare etapa atunci când se petrece; când totul este nou și proaspăt,  când încă nu am răspunsuri și metode de rezolvare.

Am tot spus ca voi scrie lista de necesar pe care am primit-o de la clinica în ultima mea zi de internare. Necesarul nu se referă la hăinuțe și accesorii pentru bebeluș, ci se rezuma strict la medicamente și metode de depistare a unei anormalitati.

În mare, lista cuprinde:

-un cântar

Eu nu am unul special pentru bebelusi..îl folosesc pe cel normal.. și cred ca este destul de stresant sa cântărești bebelusul prea des).

-cădită

Noi am cumparat-o cu mult înainte de a se naște bebe.

-pătuț cu grilaj

Noi avem pătuțul chiar lângă patul matrimonial și i-am dat jos grilajul din partea stângă pentru a-l simți mai aproape de mine si din comoditate pentru a putea sa-l iau mai ușor noaptea lângă mine ca sa-l alăptez.  Mi-a fost de folos metoda aceasta în primele zile ținând cont ca am născut prin cezariana și era destul de dificil sa mă aplec peste gratii..și oricum am folosit pătuțul noaptea doar 3 zile ☺…tot mi se părea prea departe…așa ca, momentan, împărțim patul în 3..și chiar dacă David este un pui de om tot lui îi revine jumătate din pat. Încă nu mi-am propus sa-l obișnuiesc sa doarmă în pătuț, dar sper ca la un moment dat sa reușesc sa fac și asta.

-termometru ( temperatura în camera 22-23 grade C; în prima luna după băita 25-26 grade C).

Temperatura la bebelusi se masoara intrarectal și este normala intre 36, 5-37, 5 grade C.

– supozitoare paracetamol 125 mg, 1 supozitor dacă temperatura este mai mare de 37, 8 grade C.

supozitor cu glicerina -1 supozitor dacă nu are scaun mai mult de 48 de ore.

Noi am cam avut probleme cu constipația și m-am stresant destul de mult din cauza asta. ..intre timp am reușit sa fiu mai degajata și sa înțeleg ca un bebelus alaptat poate sa aibă mai multe scaune pe zi sau sa aibă scaune mai rar..chiar și unul la 5 zile. Totusi,  dacă se chinuie e mai bine sa îl ajutam.

– gentacol – unguent oftalmic cu kenamicina în caz de conjunctivita sau Tobrex.

– ser fiziologic -picături în nas înainte de dezobrustarea nazala.

– glicerina +stamicin -tamponare bucala pentru stomatita.

-unguente ( bepanten, clotrimazol, baneocin,nidoflor)

Noi am folosit la început bepanten,  apoi sudocrem de care sunt multumita.

-produse de îngrijire ( săpun cu ph 5,5, ulei de corp, șampon pentru copii incolor).

Eu nu am folosit săpun pentru copii deși am vreo 3 în casa. Am preferat sa folosesc gelul de dus pentru bebelusi sau formula de 2 în 1.

Uleiul de corp l-am schimbat în primele zile.  Am folosit ulei de la Johnsons și de la Nivea, dar se irita așa ca am trecut pe uleiul de la Chicco cu care a fost uns în primele zile la spital. Este mai scump puțin dar sunt foarte multumita de el..Se întinde foarte bine, intra repede în piele și miroase frumos.

Nu am găsit încă șamponul ideal pentru David. Am folosit Johnsons, Nivea, Klorane și tot nu am scăpat de cojite. După ce terminam Klorane o sa încerc varianta de la Chicco sa vedem dacă e mai bine. Am citit undeva ca ar fi indicat uleiul de măsline pentru cojite și am încercat, dar oricât de bine l-as clăti abia în cateva zile scăpa de el și se vede destul de urat și de neîngrijit parul cu ulei. O sa încerc si o crema speciala sa vedem dacă avem noroc.

– comprese sterile și alcool medicinal.

Reclame

Acasa cu bebe


Afara si in masina David a fost linistit si speram ca si acasa sa fie la fel. La pranz a dormit si dupa ce s-a trezit a inceput concertul. A plans mult si tare si ma simteam de-a dreptul neputincioasa. L-am pus la san, i-am dat completare, l-am schimbat, l-am leganat si nimic nu-l putea opri din plans. Abia seara, dupa baita s-a linistit si a dormit mult timp ( 6 ore), dar a stat treaz noaptea in jur de 2-3 ore.
A doua zi nu a dormit decat dimineata si a stat treaz cam 7 ore consecutive.
Ma ingrijora programul lui. Dormea mult ( din cauza icterului) dar si statea treaz mult timp. Stiam ca nu este bine sa stea mai mult de 2-3 ore treaz.

20150212_11181520150212_111840

Cum se simte o proaspata mamica in primele zile acasa cu bebelusul?

Nu stiu cum a fost pentru alte mamici ( tind sa cred ca pentru oricine este dificil la inceput), dar pentru mine a fost foarte greu. Ma simteam incapabila sa-i satisfac nevoile, eram stresata din cauza faptului ca bebelusul meu nu vrea sa pape de la san decat cu protectia de silicon. Ma ingrijora faptul ca nu se satura la san si trebuia de fiecare data sa-i dau supliment. Ma mai ingrijora si faptul ca doarmea putin si era prea agitat si vioi pentru un nou nascut.
Pe langa grijile cu pricina se mai pune si oboseala in calcul si rezulta o stare generala de irascibilitate. Nu mai spun ca toata lumea ( familie, prieteni, cunoscuti) isi doreste sa viziteze noul membru al familiei, lucru care contribuie si mai mult la acumularea stresului si a oboselii. Mai ales dupa o cezariana, cand mamica inca resimte dureri destul de mari. Fiecare isi da cu parerea, toata lumea are chef de povesti si tu, ca proaspata mamica iti doresti liniste. Ajungi sa nu mai constientizezi ca toti cei apropiati nu fac nimic altceva decat sa-ti arate ca sunt alaturi de tine si ca poti sa te bazezi pe ajutorul lor.
Partea buna este ca aceasta stare nu dureaza mult si orice mamica dornica sa-si creasca puiul in armonie trebuie sa se mobilizeze si sa depaseasca repede aceasta etapa.
Apropo de vizite, am dat peste un articol interesant:)
http://gangblog.ro/2013/04/19/vizitezi-bebelus/

Dupa cum am spus, Dudu meu in primele zile a fost foarte agitat si a dormit foarte putin, dar noaptea se trezea o singura data. In prima saptamana a dormit in patutul lui care se afla langa patul nostru matrimonial. Eu am dormit foarte putin in prima saptamana. Eram destul de stresata si ii urmaream fiecare respiratie. Ziua apucam uneori sa dorm atunci cand dormea si el. Oricum, eram nauca de somn si ma simteam oarecum vinovata pentru ca din cauza oboselii nu reuseam sa ma bucur asa cum consideram eu ca este normal. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Eram fericita si ma simteam implinita dar nu reuseam sa transmit aceasta stare. Cel mai mult ma necajea faptul ca nu puteam sa-l alaptez pe bebe asa cum as fi vrut eu.
In timpul sarcinii am citit tot felul de articole despre alaptat, am fost la cursuri speciale destinate alaptarii si credeam ca este suficient sa fii informat pentru a reusi. Mi se parea floare la ureche. Acum trebuie sa recunosc ca nasterea mi s-a parut mult mai usoara decat alaptatul ( desi dupa cezariana resimti o durere mult mai mare si mai indelungata decat dupa o sarcina normala). Imi doream enorm sa-i ofer copilului meu cea mai buna hrana si stiam ca nimic nu se compara cu laptele matern.
Initial, mi-am propus sa am macar o postare pe saptamana, dar tot timpul meu liber este limitat si dedicat exclusiv piticului.

In prezent, avem mai bine de 2 luni si imi este este mult mai usor sa vorbesc despre toate problemele cu care m-am confruntat la inceput. Acum, papam de la san si foarte rar lapte praf..si sunt sigura ca in scurt timp voi putea sa alaptez exclusiv la san.

 

Primele zile cu piticul – Dragoste la prima vedere


Am ramas surprinsa sa constat ca bebe desi parea atat de neajutorat stia ce sa faca.
Am fost inspirata sa iau cu mine protectia de silicon si i-a fost mult mai usor micutului sa se adapteze la san. As fi stat cu el o vesnicie, uitand de durere, de oboseala..Inca nu se instalase lactatia si imi doream tare mult ca bebelusul sa beneficieze de colostru.
In scurt timp au venit sa mi-l ia pentru ca eram imobilizata de la brau in jos si nu eram apta pentru a sta cu el.
La pranz am servit masa desi eram convinsa ca nu voi manca in ziua cu pricina (citisem ca nu ai voie sa mananci nimic dupa operatie). Tot in jurul pranzului a venit o asistenta sa-mi faca injectia cu clexane, urmand ca in urmatoarele saptamani sa o fac in jurul orei 19.
A trecut foarte repede prima zi dupa cezariana. La inceput aveam tendinta de a misca picioarele si mi se parea atat de ciudat sa nu reusesc sa fac asta! La un moment dat aveam impresia ca tot corpul imi este amortit si ma gandeam cu groaza cum o sa reusesc sa dorm in conditiile in care singura pozitie era cea pe spate. Mi- a curs foarte mult sange (din cauza injectiilor cu clexane) si mi s-a schimbat de mai multe ori lenjeria. Seara mi s-au dat calmante si m-am bucurat crezand ca o sa dorm toata noaptea. Atat eu cat si colega mea am dormit doar pana la ora 2. Abia asteptam sa se faca dimineata si sa-mi vad piticul.
Am adormit cu gandul la el si m-am trezit la fel. Aveam un sentiment atat de placut si un dor nebun de al meu copil pe care aveam impresia ca il cunosc de-o viata. Pe la ora 7 a venit micul de jun si in scurt timp au venit doua infirmiere tinere care ne-au ajutat sa ne ridicam din pat si sa ne spalam. Mi-a fost teama sa ma ridic din pat (toate persoanele care au trecut printr-o cezariana mi-au marturisit ca este dureros). Spre marea mea surprindere nu m-a durut atat de tare nici cand mi s-a scos sonda si nici cand m-am ridicat. Senzatia a fost una ciudata, de parca nu as mai fi mers zile intregi dar cu pasi mici si ajutata de infirmiera am ajuns la dus unde am fost ajutata sa ma spal.
Am fost incurajata sa fac cat mai multa miscare si am facut cateva ture prin clinica.(stiam ca este bine sa te misti cat mai mult ca sa te recuperezi mai repede). Dupa putin timp au venit asistentele cu bebelusii. Colega mea de camera a nascut o fetita pe nume Julia.
David a venit de data aceasta fara caciulita si avea foarte mult par negru, o piele curata, alba si niste ochi mici, migdalati. Semana cu un chinez in miniatura.
Chinezul meu mic a fost asezata la san, dar eu nu aveam inca laptic si el se chinuia zadarnic sa prinda mameloanele neformate. Era atat de cuminte si de dulce incat as fi vrut sa mi-l lase toata ziua. Stiam ca este posibil acest lucru, dar eram destul de incapabila pentru a avea grija de el. Sotul meu a venit la timp pentru a petrece cat mai mult timp cu micutul. Din pacate nici a doua zi nu am putut sa stat cat as fi vrut eu cu el. Am fost intrebate daca dorim sa ne aduca noaptea bebelusii si colega mea a refuzat, recomandandu-mi sa fac la fel si sa ma odihnesc cat mai mult. Stiam ca are dreptate, dar noaptea m-au apucat mustrariile de constiinta, ma gandeam la micul meu chinez care in loc sa fie langa mamica lui, este singur.
A doua zi nu mai aveam rabdare, abia asteptam sa vina piticul mei in salon. Consultantul in alaptare a venit de doua ori, dar de fiecare data copiii nu erau in salon cu noi. I-am spus acesteia ca eu cred ca nu am lapte, mi-a analizat mameloanele si mi-a spus ca in doua, trei zile voi avea lapte.
Bebelusul meu a venit mai tarziu si am petrecut toata ziua impreuna. De data aceasta i se schimbase culoarea pielii care devenise mult mai inchisa din cauza icterului fiziologic. Speram sa nu ma tina internata inca o zi din cauza asta.
Am incercat sa-l pun cat mai mult la san, dar tot nu venea lapticul. L-am schimbat pentru prima data si nu mi s-a parut deloc dificil. Cand il puneam in patut incepea sa planga si eram nevoita sa-l tin cat mai mult in brate desi ma durea destul de tare operatia. La un moment dat i s-a facut foame si a inceput sa planga foarte tare. Pana a venit asistenta cu lapticul la biberon a plans fara oprire. Ma simteam atat de neputincioasa in fata propiului copil, as fi vrut atat de mult sa pot sa-l alaptez si mi-era ciuda ca nu pot sa fac asta.
De fiecare data cand ne aduceau bebelusii, in patutul lor mobil era o lista cu orele la care acestia au fost hraniti si modul lor de hranire ( la san sau cu lapte praf). In mod normal in primele zile, bebelusi papa in jur de 10-15 ml de laptic la patru ore, maxim 30 de ml. Bebelusul meu a papat 30 de ml si dupa o ora a inceput iar sa planga de foame. Asistenta a fost nevoita sa ii aduca inca 30 de ml. Imi doream sa-l am alaturi de mine toata noaptea, dar nu se instalase lactatia si el isi dorea sa fie tinut in brate mereu iar eu nu puteam sa- i satisfac aceasta nevoie. La ora 20 noi am fost primii parinti chemati sa asiste la baita. Abia dupa am inteles de ce David a fost primul bebelus caruia i se facea baia. Era galagios iar baia il ajuta sa adoarma mai repede. Le-am rugat sa mi-l aduca in ultima noapte sa il pun la san inainte de a fi hranit cu formula. Mi-au sugerat sa urc eu in sala de Neonatologie. Nu am dormit toata noaptea, asteptand telefonul asistentelor. Pe la ora 2 m-au sunat si ajutata de asistente am reusit pentru prima data sa alaptez. Nu aveam suficient lapte, dar bebelusul sugea fara protectia de silicon. Dupa aproximativ 30 de minute a primit si 30 de ml de lapte praf pe care l-a papat foarte repede. ( asta imi dadea de inteles ca nu s-a saturat la san).
Dimineata am primit mai multe vizite.
Medicul meu ginecolog ( care a venit in fiecare zi sa ma vada) mi-a spus ca totul a decurs bine si ca sunt apta sa plec acasa.
Medicul pediatru ne-a adus o lista cu recomandari ( pe care o voi posta saptamana viitoare) si mi-a spus ca bebe a scazut de la 3340 la 3170, ceea ce era normal.
Medicul de garda a stat destul de mult cu noi la povesti si ne-a explicat ce fel de lenjerie este recomandata in cazul cezarianei si ne-a recomandat sa nu depunem efort timp de 6 saptamani. De asemenea, ne-a sugerat sa nu incercam sa obtinem o sarcina mai repede de 1 an si jumatate.
Consultantul in alaptare a venit dupa ce ne-au adus bebelusii si nu am fost inspirata sa pun mai multe intrebari pentru ca bebelusul incepuse sa suga.
Dupa toate aceste vizite mi l-au adus pe Dudu ( ii spuneam in toate modurile posibile, mai putin pe nume) si tati l-a imbracat in hainele aduse de acasa. Toate hainutele cu care era imbracat ii erau stramte. (cand le-am cumparat eram sigura ca ii vor veni).
Pe data de 5 februarie, David a mers pentru prima oara cu masina..acasa. Stiam ca in momentul in care vom ajunge acasa va incepe cu adevarat aventura.
Fara ajutorul asistentelor si a doctorilor totul avea sa fie mult mai dificil. Urma sa ne confruntam atat noi,ca si parinti, cat si micutul nostru cu o serie de necunoscute carora trebuia sa le facem fata cu brio.