Craciunul Sarcina 2- Saptamana 23


Craciunul de cativa ani reprezinta altceva pentru noi . Inainte totul se rezuma la mancare si distractie. Acum totul se rezuma la notiunea de familie, la liniste si pace sufleteasca. Mi-am propus ca in fiecare an , de Craciun sa ne petrecem cat mai mult timpul cu copilul/ copiii. Totusi, este vorba despre ei, despre suflete inocente, despre credinta, zambet, bucurie pura..

Copiii sunt cei care fac Craciunul sa fie cu adevarat o sarbatoare. Ar mai veni mosul daca nu ar exista un copil in acea casa? Ar mai fi bucurie ? Galagie?  Credinta ?

Toate ar fi doar un nou prilej de a petrece. O  zi  din calendar in care ne-am distrat formal.

Sa fim copii! Sa credem cu adevarat in magia acestei Sarbatori. Sa invatam sa primim si sa daruim. Acesta este Craciunul. Sa fim alaturi de persoane dragi. Sa fie liniste si pace in suflet si in casa.

La David si anul acesta a venit mos Craciun..Sotul meu a vrut sa fie prezent mosul cand se impart cadourile. ( eu nu am tinut neaparat) . David s-a comportat cu el ca si cu un alt om. Eu nu prea sunt adepta lui mos Craciun in persoana. Am mai explicat de ce. Consider ca noi, adultii,  fortam putin lucrurile. Ca oricat de mici ar fi , copiii au capacitatea de a intelege ca au primit ceva de undeva, de la cineva…ca acea persoana nu trebuie sa existe neaparat in realitate sau in carne si oase. Cred ca asa ar crede mult mai mult in miracole.

S-a bucurat binenteles de cadoul primit, dar nu pentru mult timp. Tot noi suntem inca jucariile lui preferate.

Si ma bucur ca este asa!☺

 

Reclame

Sarcina 2- Saptamana 22


Totul a revenit la normal. David s-a bucurat tare mult cand si-a revazut tatal. Acum pot sa merg linistita intr-o alta camera fara sa planga dupa mine. Pot sa fac baie linistita. Chiar sa-mi beau cafeaua dimineata.

Prima oara cand a iesit sotul meu afara fara David , copilul a plans si mi-am dat seama ca ii era teama ca nu se va mai intoarce.

A trecut cam o saptamana de cand serveste lapte dintr-un singur san. Din stangul a inceput sa serveasca din ce in ce mai rar. Din cauza aceasta ma durea rau si am inceput sa ii dau si mai rar din el. Nu am avut probleme , desi nu am apelat la medicamente sau ceaiuri.

As vrea ca treptat sa renunte singur si la sanul drept.

Cred ca problemele apar atunci cand se produce intarcarea  fortata. Sa vedem cum va fi in cazul nostru.

Bebe din burtica isi face prezenta din ce in ce mai des. Incep sa ii simt miscarile si devin mult mai constienta de faptul ca in mine exista o alta viata care depinde in totalitate de mine. Este minunat.

Cine ar fi crezut ca voi fi atat de norocoasa? Mi-am dorit atat de mult sa am doi copii. Mi- am dorit sa trec prin experienta de a fi parinte si de baiat si de fata.Toate acestea s-au intamplat fara sa fac mari eforturi in acest sens. Mi-am dorit, am sperat, insa nu am depus eforturi pentru a transforma aceasta dorinta in realitate. In sinea mea stiam ca se va intampla candva ( nu stiu de unde aceasta siguranta), dar nu imi imaginam sa fie atat de repede si in situatii atat de neasteptate. Acum iata-ma la mai bine de jumatate din drum si cu un pachet de 2 ani dupa mine. Va fi greu, dar frumos. Sunt sigura. Tot ce imi doresc este sa dau nastere unui copil sanatos.

Sarcina 2- Saptamana 21


Inca nu ma simt chiar insarcinata , desi burtica se vede. Sunt activa rau. Am multe comenzi pe care trebuie sa le onorez si cred ca am m-am suprasolicitat putin…tinand cont ca in perioada aceasta trebuie sa si acopar cat pot de mult lipsa sotului.  Dupa cum spuneam , David simte ca s-a produs o schimbare si ma exploateaza la maximum.  Il inteleg, desi imi este destul de greu sa fac fata cerintelor lui. Tzitzi este mereu prezenta, o vrea daca s-ar putea non stop…si incepe sa devina din ce in ce mai dureros..Mamicile care alapteaza si sunt insarcinate ma inteleg cu siguranta. Din pacate , alaptarea nu mai este o placere intotdeauna …si imi pare atat de rau..

Bebe din burtica este cuminte si sarcina evolueaza bine. Are in jur de 360 grame si aproximativ 26 cm.

Inca putin si vom merge la morfologia fetala. Sper din toata inima sa fie totul bine!

Pana atunci va veni si tata acasa si totul va reveni la normal.

David cel cu capul spart si eu..in Saptamana 20 de sarcIna


Bebe din burtica are acum aproximativ 25 cm si cantareste în jur de 300 gr.

Prima parte a lunii decembrie ne-a prins fără tati acasă.  Înca sunt apta de multe lucruri și nu mă simt foarte însărcinată…

Cu toate acestea, mama mă ajuta si îl scoate dimineață pe David afară. Este și un mod de a -și petrece timpul cu bunica lui.

Bunica mea mă ajuta cu gătitul. Astfel, reușesc cam 2 ore pe zi sa lucrez la proiectul meu handmade și sa onorez comenziile pe care le am. Luna decembrie a fost destul de aglomerata în comenzi.  Acest lucru m-a mobilizat , dar m-a și obosit. Mai ales ca, în aceasta perioada, David este foarte irascibil și nu sta deloc fără mine. Și când merg la baie trebuie sa îl iau cu mine.

Mai sunt doar 2 zile  și va veni tati acasă …sper ca atunci lucrurile sa revină la normal.

Revenind la titlul poștarii…David si-a spart capul cu trei persoane lângă el. Mama mea care îl adusese de afară, eu care lucram in sufragerie și bunica mea care gătea în bucătărie.

David făcea ture de la una la alta si a alunecat în hol  ( era apa de la zapada ). S-a lovit cu capul de coltul gresiei.

Inițial , am crezut ca plânge de durere și am fugit la el sa îl iau în brațe ca sa îl liniștesc.  Apoi,  am văzut sânge. . și fără sa spun nimic l-am dus la baie si i-am pus un prosop cu apa rece pe rana.  Sângele nu se oprea și singura varianta era aceea de a merge cu el la spital. Am vrut sa merg singura cu el. Mama mea era tare speriata și îmi transmitea o stare negativa. Cu toate acestea, a insistat sa vina. .și bine a făcut.. pentru ca acolo am fost nevoite sa ducem copilul la Radiografie ( așa este procedura) și eu nu aveam voie sa fac asta,  fiind însărcinată.  Am mai fost cu el la Urgente de vreo 2 ori, dar mai mult pentru liniștea mea. Nu a fost niciodată o situație grava sau urgenta. Niciodată nu am stat foarte mult sa aștept,  deși de fiecare era destul de aglomerat.  De data aceasta erau doar doua cazuri. Mi-am așteptat rândul și când am intrat in sala am fost trimisa în altă parte..la Radiografie.  ( deja pierdusem 30 de minute și eram atât eu cât și copilul plini de sange). La Radiografie ne-au primit repede însă nu se vedea bine filmul ( copilul nu stătea, era speriat,  plângea și  mama nu reușea sa îl tina nemișcat.  Am fost nevoiți sa îl repetam. Apoi am revenit cu rezultatul. Am fost trimisa la Chirurgie. La Chirurgie nu era nimeni..Nu erau nici alți pacienți.  Am așteptat cam 20 de minute, apoi am rugat o asistenta sa anunțe pe cineva. ..

Mi s-a spus ca este intr-o intervenție și trebuie sa aștept. ..Apoi a venit o asistenta care i-a făcut fisa lui David și m-a pus sa astept. . Pe hol se tot plimba o dna doctor cu cafeaua..

Abia apoi am constatat ca era dr chirurg…Nici macăr nu fusese anuntata ca sa vine. .cel putin asa cred..refuz sa cred ca un doctor este anunțat sa intervină și el se plimba 20 de minute liniștit prin fata ta..

Copilul era deja epuizat…Eu la fel…

În cele din urma a venit doctorul chirurg. S-a uitat la film și apoi la capul lui David.  Inițial au vrut sa îl coasa; dar s-au gandit sa încerce sa îi oprească sângerarea fără a mai interveni chirurgical…

Eu și trei asistente am încercat sa îl ținem pe David întins ( una de mana,  alta de picior..) O alta asistenta îi ținea un pansament apasat pe rana.

Ne-am chinuit atât noi cât și copilul aproape 20 de minute.La un moment dat, extenuat , David a adormit în suspine…

În cele din  urma, totul s-a terminat cu bine. .

Totuși,  copilul meu a fost tratat cu indiferenta. Aveam impresia ca nimeni nu empatizeaza cu el..Ca nimeni ( inafara de mine) nu îi înțelegea frica.. Ca nu conta pentru nimeni faptul ca plânge.. Sunt conștientă ca sunt cazuri mult mai grave, dar nu ma refer acum la cazul în sine,  ci la copilul meu si al fiecăruia.  La copilul unic care ajunge acolo, care poate nu înțelege ce se întâmplă și este speriat. Care se sperie si mai tare când este tratat cu indiferenta.  Când i se transmite sentimentul ca este unul dintre multi alții..

A trecut. .Câteva zile a fost cam speriat..și eu la fel…

Sarcina 2- Saptamana 19 ( despre mos Neculai)


Încă putin și pot spune ca am parcurs jumătate de sarcina. Bebe arecin jur de 250 grame si cam 15 cm.

A fost o sarcina destule ușoară pana în prezent. Grețurile și stările de lenevească de la început aproape ca le-am uitat. Oricum,  au fost acceptabile fata de prima sarcina .

Pana și hormonii au fost destul de cumpătați..nu am făcut isterii și nici nu am fost exagerat de absurda☺..

Săptămână aceasta a fost mos Neculai …și constat cu tristețe ca s-a cam uitat rostul și sensul acestor Sărbători.  Pe vremea când eram eu mica, copiii ( inclusiv eu) primeau fructe și dulciuri si de mos Craciun jucarii. Aceasta era oarecum si diferență între cei doi mosi ( Nicolae și Crăciun )- în mintea mea de copil. Toate acestea erau însoțite de spiritul de sărbătoare. În casa mirosea a cozonac făcut de bunica și de strabunica, ne adunam cu toții  la masa..Noi,  copiii , mergeam cu colindul fără sa avem pretenția de a primi bani. Nu imi aduc aminte de foarte multe cadouri pe care le-am primit de Crăciun. ..și nu pentru ca ele nu au existat, ci pentru ca au existat alte lucruri mai frumoase și mai nepretuite care mi-au ramas întipărite în sufletul meu de copil.

Acum, moș Neculae,  vine cu jucării de tot felul..și se lauda pe facebook ca este bogat și ca are copii cuminți.  Același lucru îl face și mos Crăciun. .care binenteles,  este și mai bogat și are copii și mai cuminți.  Cumințenia se răsplătește prin bogăție..

Ca sa nu fiu sau ca sa nu par absurda…binenteles ca si al meu copil a primit cadouri…nu multe. ..Noi, preferam sa luam puține , dar sa știm ca le folosește cu un anumit scop și ca va fi încântat,  binenteles. Decât sa iau 3 jucării cu 100 lei,  prefer sa iau una cu 100 de lei , dar mai interactivă.

Și totuși…vreau ca al meu copil …(ca ai mei copii în viitor ) sa perceapă aceste sărbători ca fiind ceva mai mult decât faptul ca primesc cadouri și ca trebuie sa se laude cu acestea. .

Sărbătorile,  mai ales cele de iarna, trebuie sa transmită în primul rand iubire,  iertare, credința , afecțiune , lucruri făcute împreună,  timp de calitate petrecut alături de copii ..

Nu sunt un părinte perfect, am încă atat de multe de învățat ..dar ma bucur ca pot sa înțeleg aceste lucruri și tot ce imi doresc este sa pot sa reușesc sa le transmit mai departe copiilor mei adevărata valoare a Crăciunului.  Crăciunul trebuie sa însemne familie și iubire. ..bucuria de a primi si de a darui ..și compasiune pentru cei care nu au aceste minunate daruri de la Dumnezeu..

Sarcina 2- Saptamana 18 de sarcina


Bebe are in jur de 200 grame și aproximativ 14 cm.

Viața își  continua cursul firesc. David mă solicita mult. .. cred ca simte lipsa tatălui chiar dacă ne vedem zilnic pe Skype.

Nu mă lasă să merg nici măcar pana la baie.  În bucătărie este mereu prezent lângă mine , chiar și atunci când mă duc sa îmi pun un pahar de apa.

Ar vrea mereu tzitzi , ceea ce mă enervează,  deși îmi doresc încă sa îl alaptez.  Mă enervează pentru ca doare din ce în ce mai tare. Am tot citit experiențele mămicilor care alapteaza în timpul sarcinii și majoritatea se plângeau de dureri, dar nu îmi imaginam ca este chiar așa de rău.

Încă se trezeste noaptea sa suga iar eu nu mă odihnesc suficient de bine și de mult. Ziua încerc sa profit atunci când doarme ca sa îmi termin la timp comenzile handmade. Nu știu cât timp voi mai putea sa lucrez, dar știu ca îmi place ceea ce fac.

În sarcina aceasta am fost foarte activa. Am făcut și am realizat multe lucruri. Binenteles,  mi-a permis și sănătatea.  Nu am avut probleme,  nu am avut sângerări și m-am simțit mult mai bine decât la prima sarcina cu David.

Injecțiile sunt la ordinea zilei și uneori mi-e greu sa le mai fac în burta, dar încerc sa amân cat mai mult moment în care va trebui sa trec la picioare. ( stiu ca acolo sunt mai dureroase).

Deja am aproape un an și jumătate din viata mea în care am făcut injecții zi de zi.

Nu mă plâng. . știu ca ele sunt cele care în final mă ajuta sa îmi țin în brațe copilul.

Deja mă gândesc cu drag la nume de fetițe , la hăinuțe și accesorii.

Aștept sa treacă aceste săptămâni,  sa vina Crăciunul , sa vina sotul meu acasa, sa facem și morfologia fetala …sa fiu sigura ca totul este în regula.

Pana una alta , viața își urmează cursul , burtica creste, David își trăiește la maxim fiecare zi….așa cum ar trebui sa facem și noi, oamenii mari.