Regresia fratelui mai mare


David a inceput sa se alinte si sa aiba un comportament tipic bebelusilor  inca de pe vremea cand eram insarcinata..cam de cand a inceput sa se vada burtica..Vrea des in brate si mimeaza un plans specific bebelusului. La inceput, am incercat sa ii explic ca el a trecut prin etapa respectiva si ca in prezent este baiat mare..Nu prea a functionat aceasta tehnica asa ca l-am lasat sa se desfasoare..

Afara, cand se joaca cu gasca lui din fata blocului,  ( suntem norocosi ca avem un parc tocmai in fata blocului si sunt vreo 4 pici de varsta lui) se intampla sa impinga copiii cand se dau in tobogan, sa planga daca un alt copil se atinge de jucariile lui…

Comportamentul acesta a venit impreuna cu o oarecare constientizare a faptului ca urmeaza sa vina un bebe.

Faptul ca eu nu am mai fost capabila in ultima luna de sarcina sa ies singura cu el afara a intarit acest comportament.

A urmat lipsa mea de acasa timp de 3 zile..

Apoi, a venit bebe si a fost incantat vreo 2 zile. Ulterior, si-a dat seama ca trebuie sa ii ofer si noului venit din timpul meu. Ca trebuie sa ii dau micutei titi..

Sunt sigura ca inca isi aduce aminte de titi..au trecut doar 4 luni de la autointarcare..( sau intarcare…cred ca semiautointarcare ar fi termenul potrivit☺)

De fiecare data cand ma vedea ca o alaptez pe Iris incepea sa planga..si vad pe chipul lui un strigat de disperare..Il doare..si ma doare si pe mine durerea lui.

L-am inteles..inca il inteleg.

Am incercat sa ii ofer si lui sanul..stiam ca nu mai stie si ca nu mai vrea , dar am vrut sa ii demostrez ca il iubesc la fel de mult si ca tot ce ii ofer bebelusului ii ofer si lui..

Nu a vrut , binenteles..doar mi-a mangaiat sanul si l-a acoperit cu bluza ..

Cate amintiri ne leaga alaturi de titi..El a uitat sau va uita…eu niciodata! Acum urmeaza o noua aventura cu Iris…si cu David langa noi..

Noaptea nu stiu cum, dar aude cand se trezeste bebe sa pape, desi nu plange..

Atunci vrea si el lapte sau apa..

Aaa..si in timpul zilei exact cand alaptez vrea cate ceva..De fapt, vrea atentia mea..

Si eu i-o ofer. Cu bebe in brate si la san ma deplasez ..oarecum cocosata..si ii ofer tot ce doreste..

Poate gresesc..Poate ca ii dau senzatia ca el este cel mai important..Poate ca ar trebui sa ii dau de inteles ca nu mai este doar el acum si ca lucrurile se vor schimba oarecum..

Insa, el stie acest lucru..

Mi-a fost pe tot parcursulul sarcinii frica de momentul in care va trebui sa il pun in fata faptului implinit. Mi-a fost teama sa nu se simta inlaturat..Stiam cat de solicitant este sa alaptezi un nou-nascut si cat timp iti trebuie ca sa faci acest lucru..

Ma gandeam cu groaza si la noptile nedormite..Doi ani de zile cat l-am alaptat pe David nu am avut parte de o noapte intreaga de somn..Ultimele 2 luni de sarcina au fost singurele care mi-au oferit acest privilegiu de a dormi, dar nu prea te mai odihnesti bine cand ai o burta atat de mare in dotare.

Au trecut 3 saptamani de cand Iris face parte din familia noastra. A fost greu, recunosc , desi sunt o mamica norocoasa.  Bebe este cuminte si plange doar atunci cand ii este foame..Noaptea doarme..Se trezeste doar sa manance. Mai nou nici nu-i mai schimb pampersul noaptea pentru ca abia spre dimineata are scaun.

David inca cere multa atentie. Inca vrea in bratele mele atunci cand o alaptez pe ea. Vrea sa adoarma doar cu mine , chiar daca bebe plange de foame. Ma vrea pe mine sa fiu doar a lui!

Prefer sa se obisnuiasca treptat si frumos cu aceasta schimbare din viata noastra. Nu vreau sa fie un copil resemnat..Zambetul lui frumos si inocent nu trebuie sa cunoasca tristetea.

Cunosc destui frati care ajunsi la maturitate raman cu o oarecare resemnare. Resemnarea fratelui mai mare, a celui care se simte mai putin iubit , care trebuie sa lase de la el in favoarea celui mai mic…

Acum pot sa ies si doar eu cu el afara. Incerc sa fac in asa fel incat sa ne petrecem doar noi doi putin timp…

Somnul, este de asemenea, prilej de rasfat pentru amandoi..

Seara iesim de cele mai multe ori toti patru..

Are si momentele lui de tandrete cu Iris. Cand plange si nu pot sa ajung imediat la ea , se duce si o mangaie.

Ma ajuta sa ii facem baie si uneori vrea sa ii ofere din mancarea lui.

Asadar, copiii au o capacitate de adaptare incredibila..

Sunt mandra de el, de fratele mai mare pentru ca are grija de suriora lui , pentru ca nu o loveste ( doar de 2 ori a avut aceasta intentie).

In cele din urma, totul va fi bine..

Eu am invatat ca este normal din cand in cand sa isi doareasca sa fiu prezenta doar pentru el. Cand Iris va creste mai mare, va avea si ea o astfel de atitudine.

Timpul zboara si noi ne adaptam din mers. Atata timp cat reusim sa ne impartim timpul astfel incat amandoi sa beneficieze de prezenta noastra inseamna ca facem ceea ce trebuie..

 

 

 

 

Reclame

Primele zile cu bebe 2 (Iris) acasa.


A venit si momentul externarii! Asteptam cu nerabdare sa il vad pe David.

Puteam sa plec de la ora zece, insa sotul nu a putut sa vina sa ne ia decat la ora 12. La prima nastere au venit multi specialisti sa ne instruiasca si externarea a avut loc dupa ora 15.  Acum, m-au vizitat doar medicul meu, neonatologul si consultantul in alaptare ( care mi-a oferit informatii utile, chiar daca trecusem printr-un proces de alaptare deja). Asistentele veneau din zece in zece minute sa vada daca am plecat. Erau 6 internari in ziua respectiva..

Dezavantajul cand nasti la o clinica privata este acela ca nu stai decat 3 zile internata, desi recomandat este sa beneficiezi de ingrijiri medicale macar 5 zile. Cu toate acestea, nimic nu se compara cu somnul de acasa. Am dormit foarte putin in aceste 3 zile.

David era in casa atunci cand am ajuns. S-a bucurat cand m-a vazut si ne-am iubit putin..Am ramas uimita cand am constat ca lega cuvinte. Vorbea mult mai mult..in doar 3 zile..Asta ma pune si acum pe ganduri. De cand am ajuns eu acasa a revenit la vocabularul limitat..Stiu ca fiecare copil are ritmul lui , insa ma gandesc ca poate gresesc fara sa-mi dau seama..Se pare ca poate si stie sa vorbeasca daca vrea.

Dupa ce ne-am imbratisat , i-am aratat si noul membru al familiei care era in brate la tati. Spre surprinderea noastra s-a bucurat . Probabil credea ca este o fiinta cu care se poate juca asa cum considera el de cuviinta..asa cum face cu Tzutzu ( cainele nostru).

O mangaia, nu stia cum sa faca sa o ia in brate..ii aducea mancare. Trebuia sa fim foarte atenti ca sa nu o raneasca din greseala.

Inceputul parea promitator. David era incantat de bebe..In urmatoarele zile atitudinea lui s-a schimbat, si-a dat seama ca bebelusul are nevoie de atentia mea si binenteles ca acest lucru l-a afectat , desi incercam sa fac tot ce imi statea in putiinta ca nu simta schimbarea din viata noastra asa brusc, pe neasteptate. Pot sa spun ca in primele zile, chiar a avut mai multa atentie din partea mea decat a avut Iris.  Cu toate acestea , regresia si-a facut prezenta in comportamentul lui. Stiam ca se poate intampla acest lucru si l- am lasat sa se desfasoare.. in urmatoarea postare voi detalia acest aspect..

Cat despre mine…m-am simtit ingrozitor in primele zile..Am venit de la clinica plina de apa…Picioarele mele erau atat de umflate incat abia am putut sa ma incalt…si seara am experimentat o durere insuportabila..

Cu toate acestea am dormit 4 ore legate, ceea ce era un lux..oricat de mari ar fi durerile, cand David se joaca in parul meu nu am cum sa adorm decat fericita.

3 zile fara David


Niciodata nu am fost despartiti mai mult de cateva ore. Nu stiu ce este in sufletelul lui, ce gandeste el acum. Stiu cu siguranta ca ii este dor de mine. Mie? Imi este un dor nebun de puiul meu..Asa cu operatia mea, cand o sa -l vad o sa-l ciufulesc tot. Nu credeam ca va fi atat de greu fara el.

Nu stiu ce va simti atunci cand isi va vedea surioara. Nu stiu cum voi face ca sa imi petrec cat mai mult timp cu el in conditiile in care va trebui si sa alaptez

…si da.. tzitzi….tzitzi care a fost a lui va fi a alcuiva…

Si el stie cat de dulce si buna este tzitzi!!

Primele zile dupa operatie


Iris si-a revenit. A stat pana a doua zi la caldura si a primit din cand in cand oxigen.

Problema ei este des intalnita la prematuri sau in cazul unei nasteri complicate.

Important este ca a doua zi a fost langa mine, la pieptul meu. Nu prea avea ce sa suga, dar stiam ca ii face bine aceasta apropiere.

Noptile la clinica au trecut foarte greu si nu am dormit mai mult de 2 ore pe noapte ..fie din cauza pozitiei incomode pe spate, fie din cauza durerii.

Pentru durere mereu am primit cate ceva, ceea ce ma ajuta sa ma deplasez sau sa motai putin.

Am stat singura in camera si timpul a trecut mult mai greu. Cand m-am repus pe picioare am facut cateva ture prin spital si am revazut camera in care am stat cand l-am nascut pe David. Mi-am adus aminte de colega mea de camera, de Elena. Cred ca nimic nu este intamplator..trebuia sa ne cunoastem..

Elena trece acum prin clipe grele alaturi de puiul ei, Giulia , care are o forma rara de leucemie. Giulia s-a nascut la 30 de minute dupa ce a venit pe lume David si a fost un copil sanatos pana acum cateva luni.

Este internata la o clinica din Turcia si reactioneaza foarte bine la tratament , insa pentru a putea sa acopere toate costurile, parintii mai au nevoie de inca 75000 euro. Exista un grup – Ajutor pentru Giulia-  unde oameni cu suflet mare incearca sa ajute licitand diverse lucruri. Daca intamplator cititi aceasta postare ( caci nu distribui de obicei postarile ) si vreti sa ajutati un pui de om care isi petrece toata ziua in camera unui spital si care are mari sanse de recuperare,  puteti sa intrati in grupul respectiv sau sa donati 2 euro la 8828 cu textul Giulia. Orice ajutor conteaza.

Revenind la subiect…

Personalul a fost extrem de amabil, insa eu m- am simtit cu totul diferit fata de acum 2 ani.

Emotiile au fost mult mai mari, durerile le-am resimtit mai puternice si optimismul meu a cam lipsit.

Nu vreau sa fiu inteleasa gresit; ma bucur enorm pentru noul miracol din viata noastra. Abia astept sa ne cunoastem mai bine, sa ne descoperim una pe cealalta…si imi doresc din toata inima sa fie sanatoasa.

Sunt cu gandul totusi si acasa..la David..mi-e un dor nebun de el si numai  gandul la el ma face sa plang. Imi fac tot felul de griji. Cum va fi cu doi copii, cum imi voi imparti timpul in asa fel incat sa nu simta nici unul lipsa si afectiunea mea.

David cand era bebe mic beneficia de toata atentia noastra si am trait impreuna clipe de neuitat. Am in memoria inimii fiecare etapa prin care am trecut impreuna. Primul zambet, primii pasi, primul cuvant.

Si Iris merita aceeasi atentie, aceeasi afectiune..insa, si David merita sa simta ca nimic nu s-a schimbat, ca este la fel de important pentru noi, ca il iubim la fel de mult..

Nu stiu cum voi reusi sa fac toate acestea. Gandul acesta imi genereaza atat de multa tristete..

Iata de ce totul este diferit acum. Acum doi ani tot ce trebuia sa fac era sa merg acasa sa imi petrec tot timpul cu noul membru al familiei. Acum trebuie sa merg acasa, sa imi impart acest timp si sa inmultesc toata iubirea pe care pana acum i-am oferit-o lui David .

Nu stiu daca sunt pregatita , dar nu mai conteaza. Toate lucrurile se intampla atunci cand trebuie si uneori suntem mai pregatiti decat ne consideram a fi.

 

 

 

 

 

Nasterea lui Iris (Cezariana 2)


Pe 2 mai la ora 16 : 17 a venit pe lume micuta Iris

received_1530869296969342

Pe la ora 12 am ajuns la clinica. Pe David l-am lasat afara, in parc. Nici macar nu mi-am luat ramas bun…

Am facut inca un tns si apoi a urmat internarea. Am mancat in ziua respectiva su am baut apa. Daca nimeream cu dr anestezist cu care vorbisem ultima oara as fi fost nevoita sa mint ca am oprit tratamentul cu clexane cu 72 de ore inainte si ca nu am mancat nimic in ziua internarii.

Spre norocul meu am nimerit cu acelasi dr anestezist cu care am fost si la David. O doamna doctor intelegatoare si priceputa si in ceea ce priveste trombofilia. Mi-a spus ca la doza pe care o fac puteam sa fac linistita clexane si cu 12 ore inainte de interventie.

M-a lasat sa beau apa…

In jur de ora 15: 30 am intrat in sala de operatie.

Orele dinainte au trecut greu si au fost pline de emotii..

Am avut aceeasi problema cu anestezia..M-a gaurit de vrei 3 ori pana a reusit sa imi introduca cateterul.  In mare parte si din cauza mea pentru ca nu intelegeam exact cum trebuie sa stau.

A si durut putin…

Apoi am inceput sa simt mici furnicaturi in picioare..

Eram mult mai constienta decat la prima sarcina, ceea ce nu este intotdeauna un avantaj.

Apoi a venit doctorul insotit de medicul de garda.

Toate bune si frumoase pana m-au taiat..Nu stiu exact ce s-a intamplat pe acolo. Senzatia aceea ca cineva umbla in tine si faptul ca simti totul chiar daca nu doare este atat de neplacuta..

Se pare ca nu reuseau sa scoata copilul prin taietura initiala ( banuiesc ca cea de la prima operatie ) si  au fost nevoiti sa ma taie repede in alta parte a uterului ca sa scoata copilul.

Atat de tare ma apasau pe abdomen incat nu puteam sa respir. A fost ingrozitor si abia asteptam sa se termine.

Atunci mi-am dat seama ca ceva nu este in regula.

Cand au scos copilul nu se auzea nimic , ceea ce m-a ingrijorat, binenteles.

Dupa putin timp un plans timid si-a facut prezenta in acea atmosfera incarcata.

Iris s-a nascut la 16: 17 cu 3090 grame si este un ghemotoc de 47 de cm.

Dupa ce mi-au pus-o in brate a inceput sa se inece si au dus-o repede sa o curete si sa primeasca oxigen.

Cand am ajuns in salon am aflat ca a fost o nastere destul de grea. Se pare ca la prima operatie nu m-am recuperat asa cum trebuie prin interior, motiv pentru care a fost destul de greu sa umble pe acolo si au fost nevoiti sa scoata bebelusul prin alta parte.

In plus, se pare ca uterul meu este foarte mic…lucru ciudat intr-o sarcina..( si pe care nu mi l-a mai spus doctorul pana acum)

Stiu ca sarcina modifica marimea uterului, mai ales ca este vorba despre o a doua sarcina. Nu prea ar avea cum sa fie mic in acest moment ….

Sunt putin ingrijirata in ceea ce priveste uterul meu. Sper sa nu aiba de suferit si lucrurile sa aseze bine pe acolo.

Iris s-a lasat asteptata. Trecusera deja prea multe ore si sotul meu a sunat la neonatologie. Fetita avea nevoie de caldura si oxigen, motiv pentru care am vazut-o doar 2 minute in prima ei zi.

Atat de mica si de fragila. Un ghemotoc frumos si dulce.

Nu am apucat sa o atasez la san in prima ora, asa cum mi-as fi dorit, insa sunt sigura ca vom recupera.

Important este sa fie sanatoasa ca sa putem sa petrecem mii de clipe minunate impreuna.

Astept cu nerabdare sa o tin in brate…

Sarcina 2-Saptamana 39


E noaptea dinaintea implinirii unui nou miracol in viata noastra.

Iris va veni maine pe lume si ma gandesc cu emotie la tot ceea ce urmeaza.

Saptamana ce a trecut am fost de doua ori la consultatie si parea totul in regula. Capul la fel de mic. Am eu o problema cu capul ei micut… ☺

Se pare ca va fi un bebelus destul de micut, insa important este sa fie sanatoasa. Va recupera in greutate si totul va fi bine.

De vreo doua saptamani tot am contractii false si uneori sunt destul de neplacute.

Astazi am fost sa fac un TNS si una dintre contractii era destul de serioasa ( desi nu am simtit-o)  , motiv pentru care doctorul de garda mi-a spus sa urmaresc daca burta se intareste prea tare.

David simte ca va avea loc o schimbare pentru ca ma imbratiseaza mereu si de vreo saptamana face precum un bebelus cand se alinta.

Nu stiu cum vor trece zilele de internare fara el. Sper din suflet sa nu imi simta foarte tare lipsa.  Nu am mai fost despartiti niciodata atata timp. Nici o noapte fara el…

Si cand voi veni acasa va fi , de asemenea ,  destul de greu. Nu voi putea sa il iau in brate si nu stiu cat  de mult si cum va intelege el toate aceste evenimente si schimbari.

Tot ce imi doresc este sa reusim sa ii transmitem faptul ca nimic nu s-a schimbat. Ca el este la fel de important si de iubit.

Pentru maine am emotii mari. Mai mari decat la prima sarcina. Nu stiu de ce..Parca eram mai curajoasa acum 2 ani.

Sper din toata inima sa fie bine micuta noastra si operatia sa decurga bine.

Revin maine cu vesti bune! .. nu se poate altfel!