Primul an în colectivitate


După cum povesteam , l-am retras pe David de la cresa. După aproximativ o lună am ales o cresa/grădinita privată. De fapt, un loc cu program educațional. Un loc în care primează adaptarea treptată, fireasca. In primele zile am stat cu el acolo , însă fiind speriat datorită experienței anterioare nu a funcționat aceasta tactica. L-am lasat ulterior cate 2 ore si a fost mult mai bine fara mine. Au urmat apoi 2 luni de program scurt si cand am considerat ca este pregătit l-am lăsat 8 ore pe zi. Nu a fost usor nici pentru el si nici pentru educatoare. Cerea mereu atentie, nu a vrut mult timp sa ia parte la activitati, însă treptat copilul meu s-a schimbat. Nu a fost niciodată forțat nici sa participe la activități si nici sa mănânce. In putin timp acest loc s-a transformat intr-o a doua casa pentru el. In fiecare zi , indiferent de vreme copiii erau scoși afara ceea ce pentru mine ca părinte conta mult. Cu mâncarea am intampinat dificultăți si inca intampinam, dar am invatat ca timpul ne este prieten si toate la un moment dat se așează asa cum trebuie. David a avut șansa să aibă o educatoare perfecta, asa cum nu cred ca voi mai intalni vreodata. Un om cald , cu suflet mare. Si a contat enorm ! De multe ori cand ma duc sa il iau , nu vrea sa vina acasa.. ar mai sta putin..si cred ca asta spune tot. Am nimerit în locul potrivit pentru el..

Daca căutați un loc perfect in care sa va lăsați copiii, nu cred ca il veti gasi. Nici chiar acasa nu cred eu ca este mereu totul perfect. Nu exista cresa sau grădinita perfecta. Trebuie doar sa va cunoașteți copilul, sa stiti ce este potrivit pentru el..

Între timp , educatoarea noastra minunata a plecat.

Am ales sa il duc in continuare pe timpul verii si nu imi pare rau de alegerea făcută. Sunt mai multi copii acum, ne este dor de omul care ne intampina cand mergeam sa il luam, de acel om care-si făcea timp sa ne povestească tuturor ce au facut copiii in timpul zilei ( chiar daca existau si camere video). Tot acel om ne trimitea mereu poze cu zâmbete de pitici.

Totusi, David era obișnuit cu colectivul; cu locul si a făcut fata cu bine acestei schimbări. Timpul trece însă, vara se duce si ea si urmeaza sa trecem la o nouă etapă. Va trebui să schimbăm grădinita, căci aici programul este dedicat copiilor până la 4 ani. David are 3 ani si 6 luni si ar fi prea mare pentru a mai merge încă un an. Am emotii pentru acesta schimbare ce va avea loc. Sunt conștientă că o vom lua de la capat cu acomodarea si nu prea imi surade ideea, însă este un pas pe care nu am cum sa il sar. Acesta este cursul firesc al lucrurilor.

Ne va lipsi cu siguranță acest loc.

Vom ramane cu amintiri frumoase , cu multe poze vesele si ma bucur mult de tot ca am putut să îi ofer copilului șansa la o adaptare firească.

Reclame

Sarcina 2- Saptamana 21


Inca nu ma simt chiar insarcinata , desi burtica se vede. Sunt activa rau. Am multe comenzi pe care trebuie sa le onorez si cred ca am m-am suprasolicitat putin…tinand cont ca in perioada aceasta trebuie sa si acopar cat pot de mult lipsa sotului.  Dupa cum spuneam , David simte ca s-a produs o schimbare si ma exploateaza la maximum.  Il inteleg, desi imi este destul de greu sa fac fata cerintelor lui. Tzitzi este mereu prezenta, o vrea daca s-ar putea non stop…si incepe sa devina din ce in ce mai dureros..Mamicile care alapteaza si sunt insarcinate ma inteleg cu siguranta. Din pacate , alaptarea nu mai este o placere intotdeauna …si imi pare atat de rau..

Bebe din burtica este cuminte si sarcina evolueaza bine. Are in jur de 360 grame si aproximativ 26 cm.

Inca putin si vom merge la morfologia fetala. Sper din toata inima sa fie totul bine!

Pana atunci va veni si tata acasa si totul va reveni la normal.

Despre decalotare


Decalotarea este un subiect sensibil pentru toți părinții de băieți.  Sa-l decalotez sau nu? Aceasta este întrebarea.

Când am aflat ca voi avea băiat primul lucru la care m-am gândit a fost decalotarea. Din punctul acesta de vedere mi se părea mie ca este mult mai greu și dificil sa îngrijești un bebe băiat.

Pentru ca nu am vrut sa las nimic la voia întâmplării , am citit destul de mult despre acest subiect și am cerut câteva sfaturi mămicilor care aveau deja băieți.

Am decis sa nu-l decalotez si am avut noroc sa dau peste un pediatru care nu incuraja decalotarea timpurie.

Inițial,  am vrut sa explic aici de ce nu este tocmai recomandat sa practicam decalotarea, însă nu cred ca este cazul sa intru în discuții medicale. Se găsesc tot felul de articole și de păreri în legătură cu acest subiect.  Eu am ales sa nu decalotez bebelusul pentru ca :

  • decalotarea nu reprezintă un act natural și nu are rost nici sa forțez și nici sa grăbesc lucrurile. Aceasta  se va produce inevitabil, de la sine.
  • Fimoza este normala pana la vârsta de 2 ani. Abia după aceasta vârsta putem sa vorbim despre fimoza patologica.
  • Se produce natural în jurul vârstei de 1-2 ani, maxim 4 ani.
  • Nu reprezintă o precauție în cazul fimozei.  Un băiețel predispus sa facă fimoza, va face oricum.
  • Igiena este importanta dar se poate realiza și fără decalotare.
  • Dacă decalotarea nu este realizata corect sau dacă zona respectiva este mult prea sensibila se pot produce infecții și rani ceea ce poate duce la fimoza.
  • În cazul bebelușilor care nu sunt decalotati, exista șanse mici sa se dezvolte o infecție în acea zona pentru ca nu are  pe unde sa pătrundă aceasta.                                  Ar mai fi și alte argumente medicale, dar mi-am propus sa nu dezvolt atat de mult acest subiect. Este sau ar trebui sa fie o decizie conștientă pe care si-o asuma fiecare părinte.  Eu așa am considerat ca este bine și corect sa procedez, desi doctorul de familie și unii apropiați au insistat sa-l decalotez pe David.  Medicul pediatru a fost ceva mai indulgent vizavi de acest subiect și chiar mi-a recomandat sa nu îl decalotez în primele luni. Decizia aparține fiecăruia.  Noi am ales aceasta varianta și în cazul în care vom avea probleme ( desi sper sa nu se întâmple acest lucru)  nu voi considera ca se datorează alegerii pe care am luat-o.

 

Utile și necesare pentru bebelusi


La câteva săptămâni după naștere am postat o lista cu necesar pentru nou născuți.   Acea lista o primisem de la clinica și cuprindea mai mult aspecte legate de igiena, medicamente și temperatura.

Privind în urma, singurul care nu mi se pare util este cântarul pe care eu nu l-am folosit. Îl cântaream pe David doar atunci când mergeam la controlul de rutina, adică o data pe luna.

Medicamentele le aveam în casa încă din timpul sarcinii pentru ca știam ca este bine sa ai o trusa speciala pentru bebe care sa cuprinda paracetamol, glicerina, supozitor,  creme,  uleiuri , șampon,  gel de dus, bețișoare de ureche, pampers, glicerina boraxata.

Acum, ca suntem ceva mai mari as vrea sa scriu și despre alte lucruri/ obiecte utile sau inutile pentru noI.   Unele pot sa declar ca mi-au schimbat calitatea vieții de mama intr-un mod semnificativ. Când spun asta ma refer la draga mea Boba care îmi ușurează viața în fiecare zi. Mai ales ca bebe devine din ce în ce mai greu.

Așadar,  utile:

Scoica/ scaunul auto

Noi am avut inițial o scoica, dar am trecut de câteva luni bune la scaunul de mașină pe care sper sa îl folosim pana când face bebe 13 kg. Încă îl folosim în sensul invers de mers. După un an o sa îl întoarcem și sper sa-I placa mai mult așa.

Scaunul de masa

Scaunul de masa l-am luat când David a împlinit 6 luni. Nu sta nici acum foarte mult in el; doar cât mănâncă sau cât spăl eu vasele, dar este normal la vârsta lui sa se plictisească repede..

Pătuțul ( chiar dacă nu facem nani în el).

Piticul doarme cu noi în pat și pătuțul lui a devenit mai mult un spațiu de joaca. Mă gândesc la un moment dat sa încerc sa-l obișnuiesc măcar ziua sa doarmă în el, dar tot amân momentul cu pricina.  Se va întâmplă și asta candva. Bănuiesc ca nu își va dori sa doarmă cu mami și tati pana la adânci bătrâneți.

Wrapul

Wrapul s-a dovedit util în primele luni, când era ghemotocul  nou-născut.  Singurul inconvenient era atunci cand trebuia sa-l montez  – in sensul ca nu puteam sa am copilul în brațe și sa îmi pun în același timp și sistemul. Cu toate acestea, îmi este dor de el și uneori îmi pare rău că nu l-am păstrat!

Boba

Boba mi-a schimbat viața.  Am putut sa mă bucur împreună cu bebe de cumpărături,  de plimbări mai lungi și somn neprețuit.  Singura problema pe care am  intampinat-o a fost o mica rana care tot apare la încheietura , la piciorul stâng, mai ales vara dacă nu îi dau pantaloni lungi. ( cred ca si eu sunt putin de vina pentru ca este posibil sa nu-l fi reglat corespunzator). Cred ca orice sistem ergonomic ( manduca,  boba, toddler, etc)  este un accesoriu mai mult decât util. Usureaza mult viața de mama,  care oricum nu este întotdeauna ușoară.

Caruciorul

Și acesta este un accesoriu util din punctul meu de vedere, care te ajuta sa-ți eliberezi uneori brațele obosite.  David nu statea în primele luni în el și eram nevoită sa port mereu cu mine wrapul și boba când ieșeam la plimbare cu caruciorul. Dacă adormea în brațele mele ( în sistem), atunci îl puneam în carucior. Când se trezea, sus în sistem! Și uite așa ma plimbam eu de cele mai multe ori cu caruciorul gol și cu copilul în brațe.  Acum e ceva mai bine!

Sacul de dormit

Foarte util în cazul nostru și chiar recomandat, mai ales în primele luni. Nu stiam cât este de util pana nu am primit unul foarte frumos pe care îl folosim cu mare drag și acum. Și o sa ne mai luam încă unul de schimb.  Bebelusul doarme mult mai bine ( simte ca are ceva in jurul lui mereu) și nu se mai dezvelește..așa ca pot sa nu îi dau șosete în sezonul rece noaptea.

Caruselul

Pătuțul nu este atât de interesant fără mici accesorii care stârnesc curiozitate piticilor. Asta nu înseamnă ca poți sa iti lași linistita copilul în pătuț cu orele.  Ei se plictisesc repede ( mai ales al meu☺).

Jucării de ronțăit.

Acestea sunt bune pentru ca toti bebelușii se confrunta cu dureri de dinți și simt mereu nevoia de a duce ceva la gura. ( din mai multe motive ).

Inutile în cazul nostru:

Leagănul/ balansoarul

Sunt bebelusi care accepta din prima sa stea în leagăn și chiar le place. Unii dorm în astfel de accesoriI.   Sunt tot felul de modele drăguțe care au diferite funcții.    Unele au mai multe viteze, altele au și vibrații,  etc. Pe când eram insarcinata mă tot uitat la astfel de modele și eram sigura ca bebelușul va sta in leagan dacă îl voi obsnui din primele saptamani. În cele din urma, nu am mai comandat acest accesoriu pentru ca am primit unul de la prietena mea care are un bebe mai mare și care nu era fan legănat artificial.

Spre surprinderea mea, nici piticul meu nu era prea încântat de acest accesoriu așa ca ne-am debarasat repede de el pentru ca ocupa loc inutil. Cu toate acestea cunosc bebelusi care sunt foarte încântați când sunt puși în leagăn. În cazul nostru nu a funcționat.

Premergător

Premergatorul nici nu l-am încercat.  Știam ca nu este un accesoriu util și nici recomandat.  Poate ca este util doar în cazul părinților pentru ca reușesc sa se ocupe și de alte lucruri în timp ce bebelusul merge liniștit pe vârfuri ☺.

NoI nu l-am încercat și nici nu sunt curioasa sa văd dacă i-ar plăcea sau nu piciului.

 

Hamul

Am primit un ham când David era nou-născut.  A tot stat pe dulap pana m-am hotărât sa îl dau cuiva. În principiu nu l-as fi dat, dar bebelusul respectiv folosea deja premergătorul. Acesta funcționează pe același principiu ca și premergătorul.  Copilul este susținut, deci nu deține controlul propriului corp și astfel nu își dezvolta echilibrul.  În plus are tendința de a merge pe vârfuri. Așadar,  nu am încercat și nici nu am fost curioși.

Biberonul

Biberonul a fost util în primele doua luni, când David era hrănit și cu completare sau când foloseam pompa. S-a hotărât în cele din urma ca nu prea îi place și a ales laptele de la sursa pe care îl consuma și acum mult și bine. ( după câteva încercări nereușite). Intre timp i-am cumpărat o canita din care bea apa. E ceva nai interesat de ea pentru ca are toarta și se descurca singur.

Suzeta

Suzeta nu a vrut-o de la început și nici nu am insistat. Mi-am propus când eram insarcinata nici sa nu încerc sa îi dau suzeta pe principiu ca suge în gol și nu prea ar fi sănătos pentru stomacelul lui..si pentru ca ar putea deveni   dependent de ea ( dar acest lucru este valabil și în cazul alaptatului☺). În fine, citisem eu mai multe dezavantaje si eram decisa sa nu încerc…dar multe ne propunem noi mamele înainte de a naște.  Intr-o zi sleita de puteri, obosita și stresata an considerat ca ar fi bine sa încerc sa îi ofer bebelusului suzeta, poate așa este mai linistit; are ocupație,  adoarme și fără sânul meu,  adică fără mine, deși soțul meu insista sa nu încerc.  Am încercat , dar David si-a dat seama repede ca nu curge nimic de acolo și nu i s-a parut interesanta, așa ca nu am insistat prea mult. Încă sunt zile când îmi vine sa îi ofer suzeta sau un biberon cu formula, atunci când obosesc sa alăptez,  când îmi dau seama ca sunt cam epuizata, dar sunt conștientă ca ar refuza ambele variante.  Este din ce în ce mai îndrăgostit de tzitzi și nu as putea sa îi răpesc aceasta plăcere care aduce cu ea și multa sănătate.  E prea devreme și chiar dacă uneori este greu, merita.

 

La mare cu bebe David.


A fost o adevărată aventura pentru prima oară cu David la mare. O aventura frumoasa!

Inițial, mi-am dorit foarte mult sa ajung cu el la mare pentru ca știam ca marea este benefica din multe pucte de vedere pentru bebe ( în special pentru bronșită si alergii – implicit pentru dermatita.. si pentru ca soarele este o sursa de vitamina D minunata). Ne-am hotărât sa mergem în Bulgaria, în stațiunea Albena la hotelul Sandy Beach. Doream atat eu cât și soțul o cazare cu all inclusive și în tara nu am găsit așa ca am ales cea mai apropiata stațiune din Bulgaria.  Ne-ar fi plăcut mult sa mergem la Balcik, dar nu am gasit multe oferte all inclusive și plaja era destul de departe.

Nu eram atat de entuziasmata ca în alti ani, când plecam cu adevărat în concediu, fără griji și responsabilități. Știam ca o sa fie obositor și greu cu un bebe la drum. În plus, aveam doi bebelusi la bord pentru ca am plecat cu încă un cuplu și cu bebelusul lor, Stefan unul dintre finii  noștri care avea 9 luni. Pentru ca prietenii noștri aveau mașină cu doua locuri,  am înghesuit doua scaune de bebe în spate și eu am stat în mijloc, intre scaune. ☺

Am plecat undeva în jur de ora 3 dimineață.  Seara am făcut bagajele,  am avut musafiri și pe la 12 noaptea m-am apucat de curățenie pentru ca urma sa locuiască la noi pana ne intorceam un prieten. Prin urmare, eu nu am dormit toată noaptea, dar eram deja obișnuită cu stilul acesta de viață.  Mi-am propus sa îl adorm pe David îmbrăcat de plecare și sa îl mut în masina adormit.  Le-am sugerat  prietenilor noștri sa facă la fel. Știam cât de complicat este cu David în masina,  cât de repede se plictisește și nu vream sa-i stric programul de somn.

Am reușit sa-mi traspun planul în realitate și am coborât cu David adormit. Stefi se trezise si am așteptat sa adoarmă ca sa-l punem în masina. În cele din urma a adormit și el și pana pe la ora 6: 30 nu s-au trezit. A fost mai bine decât îmi imaginam. După ce s-au trezit, tati a fost nevoit sa oprească de multe ori pentru ca nu mai aveau rabdare bebelușii. A fost destul de complicat sa-l alăptez pe David intre scaune și ne-am cam chinuit, dar am ajuns cu bine la destinație.  ( după aproape 12 ore ☺).La întoarcere am făcut și mai mult.

Câteva păreri despre Albena și despre hotelul Sandy Beach.

  • Plaja este foarte curata, la fel și apa. ( în comparație cu plaja de la noi)
  • Am fost foarte multumiti de cazarea de la hotel ( aveam ceva emotii în legătură cu acest aspect)
  • Mâncarea a fost destul de buna și diversificată ( aveai ce sa alegi chiar dacă erai o persoana pretențioasă).
  • Personalul a fost amabil contrar părerilor citite pe anumite forumuri ( și anume ca bulgarii nu sunt atât de ospitalieri cu romanii) Chiar ne-au urat concediu plăcut în limba romana.
  • Singura problema pe care am intampinat-o a fost la sosire pentru ca nu ne găseau în program și am fost nevoiți sa sunam la agenția de unde ne-am procurat biletele. După ce am vorbit cu aceștia,  s-a rezolvat repede problema.
  • Și pentru ca este a doua oară când colaboram cu agenția de turism TUI Travel trebuie sa recunosc, fără sa fac nici un fel de reclama, ca am fost mulțumiți de fiecare data de ofertele lor.

David și marea.

Prima zi a fost obositoare atat pentru noi cât și pentru bebe.

Pentru ca știam ca îi place apa i-am cumpărat o piscina mica, dar nu am folosit-o decât în prima zi pentru ca el era pasionat de valuri. II plăcea sa le privească și i se părea foarte interesant faptul ca vin la mal și pleaca.

In ultimele zile mi-am făcut curaj și am intrat cu el în mare. Și da! I-a placut la nebunie. Ar fi stat numai în apa dacă oboseala nu-l dobora de fiecare data. Si-a păstrat același program de somn și cel mai bine dormea pe plaja. În fundal se auzeau valurile armonios și briza marii îi mângâia pielea sensibila și catifelata. Ca sa doarmă comod ( pentru ca nu puteam sa-l adorm pe seslong) îl puneam în landou și nu am avut probleme pe plaja. Mai făceam cu schimbul ca sa intram în apa și sa ne simțim și noi puțin copii. La prânz mergeam în camera și dormeam.  Deși eram în luna septembrie, soarele era puternic și oricum era prea mult sa fi stat toata ziua.

Când serveam masa aveam posibilitatea sa punem bebelusul în scaun special pentru el, dar David nu statea foarte mult acolo. Tot în brațe era mai bine. Uneori era și foarte obosit și pana sa ajungem de la sala de mese în camera adormea în brațe.

Ce m-a surprins la el a fost pofta de mâncare. Acasă mă chinuiam sa-l fac sa mănânce și acolo nu am avut deloc probleme.  Ii dădeam doar fructe și legume.  Câteodată îi ofeream un colt de pâine ca sa se joace cu el.  Mi-a fost frica sa îi dau altceva sa mănânce.  Oricum, abia începusem diversificarea cu puțin timp în urma și nu am vrut sa experimenteze gusturi noi în deplasare. În plus,  aveam ceea ce era de baza pentru el. Lapte la purtător.  Oriunde, oricând.

Seara ne plimbam de fiecare data pe faleza. De obicei,  el dormea în timpul plimbărilor în boba sau în carut.

În concluzie, mă așteptam să fie greu cu un bebelus de 6 luni la mare, dar a fost de vis. M-am relaxat și eu. Tati m-a ajutat mult și ne-am simțit toți trei excepțional.  Poate ca am avut si noroc pentru ca nu a coincis aceasta ieșire cu o perioada mai dificila precum ar fi apariția dințișorilor.  Ne pare rău că nu am stat mai mult, dar nu știam cum se va comporta David. Anul viitor,  oriunde vom merge,  cu siguranță vom sta măcar 7 zile.

Uneori schimbările de mediu sunt adevărate remedii naturale. Am ajuns acasă mai odihnita ( desi la întoarcere a fost mult mai obositor pentru ca am plecat ziua și am fost nevoiți sa ne oprim mai des) , mai relaxata și puțin nostalgica…dar cu forte noi și proaspete pentru o noua aventura cu bebe David.

Alaptarea- stimularea lactatiei


Acum pot sa vorbesc usurata despre acest subiect pentru ca, dupa multe incercari nereusite pot sa strig in gura mare ca piticul meu este alaptat exclusiv cu lapte matern. Nu acesta este motivul pentru care nu am postat mai devreme despre acest subiect. Daca stau sa ma gandesc bine ar fi fost mult mai interesant si mult mai util poate ( pentru alte mamici), sa impartasesc fiecare etapa si fiecare traire pe care am avut-o pe parcursul ultimelor trei luni. Iti face bine cand citesti despre un lucru care te preocupa si realizezi ca nu esti singura care trece prin aceeasi situatie. Nu am facut acest lucru pana acum pentru ca nu prea am avut timp..David imi ocupa tot timpul si uneori imi pare rau ca nu reusesc sa scriu mai des.
Cred ca nu sunt eu in masura sa scriu despre importanta alaptarii. In plus, se stie. E plin internetul de sfaturi, de grupuri si de pagini intregi destinate alaptarii. Toata lumea sustine alaptarea ( ceea ce este minunat, firesc si normal) si este o intreaga campanie in favoarea alaptarii ( asa cum este si in favoarea nasterii naturale). Totusi, in toata treaba asta minunata pe care mamele o desfasoara exista o mica discriminare. Pe vremea cand nu eram capabila ( adica organismul meu nu era inca capabil) sa alaptez exclusiv la san incercam sa ma documentez cat mai mult cu putinta in legatura cu acest subiect si am constatat cu stupoare pe un grup ca anumite mamici care ofereau (si) lapte praf si cereau un sfat erau certate si judecate la modul cel mai aspru cu putinta. La fel si cele care din anumite motive nasteau prin cezariana. Este important si sanatos sa alegem tot ceea ce este natural, mai ales atunci cand este vorba despre copilul nostru dar eu consider ca sunt situatii cand din diverse motive, in special medicale, suntem nevoiti sa procedam diferit fata de convingerile si dorintele noastre. Spre exemplu, eu imi doream enorm sa nasc natural, dar avand trombofilie stiam ca acest lucru nu va fi posibil pentru ca as fi pus viata bebelusului si a mea in pericol. Si in cazul alaptarii sunt situatii cand ceea ce este natural si firesc devine destul de dificil de realizat. Eu una in prima saptamana dupa operatie nu am avut deloc lapte chiar daca il punea foarte des pe bebe la san. Dupa multe incercari disperate ( pentru ca imi doream enorm sa alaptez exclusiv la san) si dupa o perioada destul de indelungata ( 2 luni) am reusit. Eu sunt un caz fericit, dar sunt mamici care poate nu au suficienta rabdare, care poate considera si simt ca este cel mai bine pentru linistea lor si a copilului sa aleaga laptele praf. Eu cred mult in intuitie si mai ales in cea a mamelor. Cred ca fiecare trebuie sa faca ceea ce considera ca este mai bine pentru puiul sau.
In prima luna, David a luat destul de putin in greutate. Initial, am crezut ca se calculeaza greutatea acumulata in functie de cea cu care bebe este externat, dar se pare ca pediatrii calculeaza raportandu-se la greutatea cu care se naste un bebelus.
Dudu meu s-a nascut cu 3340 si ar fi trebuit in prima luna sa aiba 4040- 4350, dar el avea doar 3800.
Atunci m-am hotarat sa nu mai chinui bebelusul si sa-i ofer de fiecare data dupa ce se hraneste la san si lapte praf.

In timpul sarcinii am citit tot felul de articole despre alaptare, am fost la cursuri speciale destinate alaptarii si mi se parea floare la ureche. Eram convinsa ca voi reusi sa alaptez. Imi doream enorm sa-i ofer copilului meu cea mai buna hrana si stiam ca nimic nu se compara cu laptele matern.

Nu am renuntat sa-l alaptez si il tineam cat mai mult si cat mai des la san. Cu toate astea eram nevoita sa ii ofer si lapte praf. Am incercat sa stimulez lactatia si cu pompa. Da, stiu..se spune ca pierzi laptele daca te mulgi, dar eu ma mulgeam de fiecare data dupa ce il alaptam pe bebe pentru a goli sanii, dar nu prea aveam ce sa mai mulg. Cand dormea mai mult, incercam sa ma mulg din acelasi motiv. Stiam ca totul se bazeaza pe principiul cerere- oferta si eram tare suparata cand vedeam ca nu reusesc sa colectez mai mult de 30 ml.
Am incercat cu ceaiuri si cu pastile. In prima luna am luat pastile de la matherlove, la recomandarea consultantului in alaptare. Nu au facut minuni in cazul meu, dar am reusit sa-l pacalesc noaptea pe David doar cu lapte matern. Laptele praf pentru mine nu era o comoditate, ci un stres. E dificil sa stai cu orele sa alaptezi si dupa sa te duci repede sa prepari si lapte praf pentru ca bebe plange de foame. Sterilizeaza biberoanele, fierbe apa, verifica apa…si cand ajungi in camera bebe e rosu ca un rac de atata plans.
Eram totusi fericita pentru ca noaptea nu mai eram nevoita sa ma dau jos din pat. Si David dormea foarte bine si nu plangea niciodata noaptea. Se trezea, manca, il schimbam si adormea repede. Se trezea o data, cel mult de doua ori pe noapte. Dupa ce mi s-au terminat pastilele de la matherlove, am vrut sa incerc si pastilele Mami de la Dacia plant pentru stimularea lactatiei. Aveam in casa doua flacoane de la o prietena care nascute cu un an in urma. Mi s-au parut mai eficiente decat cele de la matherlove..sau cel putin la fel de eficiente. Nu au facut nici acestea minuni dar am continuat sa le iau o perioada buna de timp. Incet, incet am reusit sa folosim laptele praf cat mai putin. Ii preparam 30 de ml dupa fiecare alaptare ca sa fiu sigura ca s-a saturat. De multe ori arucam laptele praf si am ajuns sa ii dau completare doar 30-60 ml pe zi.
Imi doream totusi sa nu-i mai dau deloc lapte praf si nu stiam ce si cum sa fac. Cand iti doresti tot ce este mai bun pentru copilul tau si nu reusesti sa ii oferi acest lucru te macina un sentiment de vinovatie.
Intr-o dimineata imi priveam copilul dormind si atunci mi-am dat seama ca ma stresez inutil. Ca tot ce este mai minunat si mai frumos este in fata mea. Ca eu il voi alapta atata timp cat voi putea si ii voi oferi de fiecare data cand nu se va satura completare. Toata campania asta cu alaptatul exclusiv la san are un scop frumos, sanatos, util, dar fiecare copil este diferit, fiecare organism raspunde diferit la stimuli si nivelul hormonal este de asemenea diferit. Apoi, in aceeasi zi am citit un articol interesant:

„Laptele matern este, desigur, cel mai bun aliment pentru copil si, deci, ar fi ideal ca fiecare mama sa isi poata alapta micutul. Totusi, uneori se intampla ca unele femei, din diferite motive (nu produc lapte suficient sau deloc, probleme de sanatate) sa nu fie in masura sa alapteze. In aceste cazuri, chiar daca in general se desfasoara o intensa campanie in favoarea alaptarii la san, se poate afirma ca o mama si-a indeplinit datoria atunci cand a facut tot ce i-a stat in putere pentru a incerca sa isi alapteze copilul in mod natural. Daca nu a reusit sa o faca nu trebuie sa se simta ca o mama de „ mana a doua”, deoarece posibilitatea de a alapta, exceptand anumite cazuri, nu are legatuta cu buna sau reaua voita a mamelor, ci cu factori naturali. Calitatea unei mame nu se masoara, in mod cert, in litrii de lapte pe care ii furnizeaza copilului sau, ci dupa dragostea pe care o daruieste.” ( Mama fericita- Giuseppe Ferrari)
Incepand din acea zi, am alaptat cu drag si fara stres. Am urmat acelasi princiu. L-am pus la san cat mai des si cat mai mult si abia dupa i-am oferit supliment.
Cand David a implinit 2 luni s-a instalat cu adevarat lactatia si abia atunci simteam cu adevarat ca alaptez. Bebelusul se obisnuise cu sanul si nu prea ii mai placea cu biberonul. In plus, de fiecare data cand servea masa cu biberonul vomita destul de mult. Si cand il alaptam de la san vomita dar intr-o cantitate mai mica. Despre refluxul gastro- esofagian voi scrie intr-o alta postare.
Incet, incet am renuntat si la pastile si am inceput sa beau in fiecare zi bere fara alcool cu lamaie. Nu stiu cat de reala este toata povestea asta cu berea, dar in cazul meu a functionat!
Acum avem trei luni! Avem aproape o luna de cand papam exclusiv de la san si uneori ii ofer cu biberonul laptele meu muls pentru ca este pacat de el sa il arunc (pentru ca stiu cat de valoros este si cat de mult ma straduiam altadata sa strang macar 20 de ml).
Este minunat sa alaptezi. Sa oferi ceva din tine copilului tau. Ceva ce il ajuta sa creasca mare. Si acele momente in care alaptezi sunt nepretuite..sunt doar ale tale si ale bebelusului tau. Este un sentiment minunat pe care il impartiti doar voi. Este dragostea pura, adevarata. Nu le judec pe mamele care renunta sa alapteze in favoarea laptelui praf. Poate ca multe au trecut prin aceeasi situatie si prin aceleasi stari ca si mine. Sunt sigura ca orice mama isi doreste tot ce este mai bun pentru copilul ei si implicit sa alapteze. Totusi, uneori este complicat. Nu ne trezim mereu dupa nastere cu sanii plini de lapte, poate ca nu ne trezim nici cu un bebe dornic sa stimuleze cat mai mult lactatia. Poate ca uneori nu suntem informate asa cum ar trebui. Spre exemplu, pe mine medicul de familie mereu m-a sfatuit sa ii ofer completare, dar niciodata nu mi-a vorbit despre importanta laptelui matern si despre modul in care ar trebui sa procedez pentru a stimula lactatia. Am aflat toate aceste lucruri de la consultantii in lactatie, din diverse brosuri si din surse mai putin oficiale, precum internetul. Asadar, totul este relativ. Uneori simti nevoia sa respiri usurata si sa elimini stresul din viata ta si pana sa ajungi sa cunosti placerea alaptatului, acesta poate reprezenta un stres. Orice inceput este greu si depinde de noi daca facem tot ce ne sta in putinta pentru a ne usura viata in primul an cu bebelusul si pentru a ii oferi acestuia tot ce este mai bun. Pentru mine, alaptatul exclusiv cu lapte matern reprezinta o usurare, dar mai presus de orice, cele mai importante in viata mea, ca mama sunt sanatatea, fericirea si iubirea pe care am sansa sa o ofer si sa o primesc. Si dupa cum bine scria cineva…fericirea nu sta in litri de lapte pe care o mama ii poate oferi copilului sau si in dragostea si afectiunea pe care aceasta este capabila sa i-o ofere.


20150210_163418