3 zile fara David


Niciodata nu am fost despartiti mai mult de cateva ore. Nu stiu ce este in sufletelul lui, ce gandeste el acum. Stiu cu siguranta ca ii este dor de mine. Mie? Imi este un dor nebun de puiul meu..Asa cu operatia mea, cand o sa -l vad o sa-l ciufulesc tot. Nu credeam ca va fi atat de greu fara el.

Nu stiu ce va simti atunci cand isi va vedea surioara. Nu stiu cum voi face ca sa imi petrec cat mai mult timp cu el in conditiile in care va trebui si sa alaptez

…si da.. tzitzi….tzitzi care a fost a lui va fi a alcuiva…

Si el stie cat de dulce si buna este tzitzi!!

Reclame

Primele zile dupa operatie


Iris si-a revenit. A stat pana a doua zi la caldura si a primit din cand in cand oxigen.

Problema ei este des intalnita la prematuri sau in cazul unei nasteri complicate.

Important este ca a doua zi a fost langa mine, la pieptul meu. Nu prea avea ce sa suga, dar stiam ca ii face bine aceasta apropiere.

Noptile la clinica au trecut foarte greu si nu am dormit mai mult de 2 ore pe noapte ..fie din cauza pozitiei incomode pe spate, fie din cauza durerii.

Pentru durere mereu am primit cate ceva, ceea ce ma ajuta sa ma deplasez sau sa motai putin.

Am stat singura in camera si timpul a trecut mult mai greu. Cand m-am repus pe picioare am facut cateva ture prin spital si am revazut camera in care am stat cand l-am nascut pe David. Mi-am adus aminte de colega mea de camera, de Elena. Cred ca nimic nu este intamplator..trebuia sa ne cunoastem..

Elena trece acum prin clipe grele alaturi de puiul ei, Giulia , care are o forma rara de leucemie. Giulia s-a nascut la 30 de minute dupa ce a venit pe lume David si a fost un copil sanatos pana acum cateva luni.

Este internata la o clinica din Turcia si reactioneaza foarte bine la tratament , insa pentru a putea sa acopere toate costurile, parintii mai au nevoie de inca 75000 euro. Exista un grup – Ajutor pentru Giulia-  unde oameni cu suflet mare incearca sa ajute licitand diverse lucruri. Daca intamplator cititi aceasta postare ( caci nu distribui de obicei postarile ) si vreti sa ajutati un pui de om care isi petrece toata ziua in camera unui spital si care are mari sanse de recuperare,  puteti sa intrati in grupul respectiv sau sa donati 2 euro la 8828 cu textul Giulia. Orice ajutor conteaza.

Revenind la subiect…

Personalul a fost extrem de amabil, insa eu m- am simtit cu totul diferit fata de acum 2 ani.

Emotiile au fost mult mai mari, durerile le-am resimtit mai puternice si optimismul meu a cam lipsit.

Nu vreau sa fiu inteleasa gresit; ma bucur enorm pentru noul miracol din viata noastra. Abia astept sa ne cunoastem mai bine, sa ne descoperim una pe cealalta…si imi doresc din toata inima sa fie sanatoasa.

Sunt cu gandul totusi si acasa..la David..mi-e un dor nebun de el si numai  gandul la el ma face sa plang. Imi fac tot felul de griji. Cum va fi cu doi copii, cum imi voi imparti timpul in asa fel incat sa nu simta nici unul lipsa si afectiunea mea.

David cand era bebe mic beneficia de toata atentia noastra si am trait impreuna clipe de neuitat. Am in memoria inimii fiecare etapa prin care am trecut impreuna. Primul zambet, primii pasi, primul cuvant.

Si Iris merita aceeasi atentie, aceeasi afectiune..insa, si David merita sa simta ca nimic nu s-a schimbat, ca este la fel de important pentru noi, ca il iubim la fel de mult..

Nu stiu cum voi reusi sa fac toate acestea. Gandul acesta imi genereaza atat de multa tristete..

Iata de ce totul este diferit acum. Acum doi ani tot ce trebuia sa fac era sa merg acasa sa imi petrec tot timpul cu noul membru al familiei. Acum trebuie sa merg acasa, sa imi impart acest timp si sa inmultesc toata iubirea pe care pana acum i-am oferit-o lui David .

Nu stiu daca sunt pregatita , dar nu mai conteaza. Toate lucrurile se intampla atunci cand trebuie si uneori suntem mai pregatiti decat ne consideram a fi.

 

 

 

 

 

Nasterea lui Iris (Cezariana 2)


Pe 2 mai la ora 16 : 17 a venit pe lume micuta Iris

received_1530869296969342

Pe la ora 12 am ajuns la clinica. Pe David l-am lasat afara, in parc. Nici macar nu mi-am luat ramas bun…

Am facut inca un tns si apoi a urmat internarea. Am mancat in ziua respectiva su am baut apa. Daca nimeream cu dr anestezist cu care vorbisem ultima oara as fi fost nevoita sa mint ca am oprit tratamentul cu clexane cu 72 de ore inainte si ca nu am mancat nimic in ziua internarii.

Spre norocul meu am nimerit cu acelasi dr anestezist cu care am fost si la David. O doamna doctor intelegatoare si priceputa si in ceea ce priveste trombofilia. Mi-a spus ca la doza pe care o fac puteam sa fac linistita clexane si cu 12 ore inainte de interventie.

M-a lasat sa beau apa…

In jur de ora 15: 30 am intrat in sala de operatie.

Orele dinainte au trecut greu si au fost pline de emotii..

Am avut aceeasi problema cu anestezia..M-a gaurit de vrei 3 ori pana a reusit sa imi introduca cateterul.  In mare parte si din cauza mea pentru ca nu intelegeam exact cum trebuie sa stau.

A si durut putin…

Apoi am inceput sa simt mici furnicaturi in picioare..

Eram mult mai constienta decat la prima sarcina, ceea ce nu este intotdeauna un avantaj.

Apoi a venit doctorul insotit de medicul de garda.

Toate bune si frumoase pana m-au taiat..Nu stiu exact ce s-a intamplat pe acolo. Senzatia aceea ca cineva umbla in tine si faptul ca simti totul chiar daca nu doare este atat de neplacuta..

Se pare ca nu reuseau sa scoata copilul prin taietura initiala ( banuiesc ca cea de la prima operatie ) si  au fost nevoiti sa ma taie repede in alta parte a uterului ca sa scoata copilul.

Atat de tare ma apasau pe abdomen incat nu puteam sa respir. A fost ingrozitor si abia asteptam sa se termine.

Atunci mi-am dat seama ca ceva nu este in regula.

Cand au scos copilul nu se auzea nimic , ceea ce m-a ingrijorat, binenteles.

Dupa putin timp un plans timid si-a facut prezenta in acea atmosfera incarcata.

Iris s-a nascut la 16: 17 cu 3090 grame si este un ghemotoc de 47 de cm.

Dupa ce mi-au pus-o in brate a inceput sa se inece si au dus-o repede sa o curete si sa primeasca oxigen.

Cand am ajuns in salon am aflat ca a fost o nastere destul de grea. Se pare ca la prima operatie nu m-am recuperat asa cum trebuie prin interior, motiv pentru care a fost destul de greu sa umble pe acolo si au fost nevoiti sa scoata bebelusul prin alta parte.

In plus, se pare ca uterul meu este foarte mic…lucru ciudat intr-o sarcina..( si pe care nu mi l-a mai spus doctorul pana acum)

Stiu ca sarcina modifica marimea uterului, mai ales ca este vorba despre o a doua sarcina. Nu prea ar avea cum sa fie mic in acest moment ….

Sunt putin ingrijirata in ceea ce priveste uterul meu. Sper sa nu aiba de suferit si lucrurile sa aseze bine pe acolo.

Iris s-a lasat asteptata. Trecusera deja prea multe ore si sotul meu a sunat la neonatologie. Fetita avea nevoie de caldura si oxigen, motiv pentru care am vazut-o doar 2 minute in prima ei zi.

Atat de mica si de fragila. Un ghemotoc frumos si dulce.

Nu am apucat sa o atasez la san in prima ora, asa cum mi-as fi dorit, insa sunt sigura ca vom recupera.

Important este sa fie sanatoasa ca sa putem sa petrecem mii de clipe minunate impreuna.

Astept cu nerabdare sa o tin in brate…

Sarcina 2-Saptamana 39


E noaptea dinaintea implinirii unui nou miracol in viata noastra.

Iris va veni maine pe lume si ma gandesc cu emotie la tot ceea ce urmeaza.

Saptamana ce a trecut am fost de doua ori la consultatie si parea totul in regula. Capul la fel de mic. Am eu o problema cu capul ei micut… ☺

Se pare ca va fi un bebelus destul de micut, insa important este sa fie sanatoasa. Va recupera in greutate si totul va fi bine.

De vreo doua saptamani tot am contractii false si uneori sunt destul de neplacute.

Astazi am fost sa fac un TNS si una dintre contractii era destul de serioasa ( desi nu am simtit-o)  , motiv pentru care doctorul de garda mi-a spus sa urmaresc daca burta se intareste prea tare.

David simte ca va avea loc o schimbare pentru ca ma imbratiseaza mereu si de vreo saptamana face precum un bebelus cand se alinta.

Nu stiu cum vor trece zilele de internare fara el. Sper din suflet sa nu imi simta foarte tare lipsa.  Nu am mai fost despartiti niciodata atata timp. Nici o noapte fara el…

Si cand voi veni acasa va fi , de asemenea ,  destul de greu. Nu voi putea sa il iau in brate si nu stiu cat  de mult si cum va intelege el toate aceste evenimente si schimbari.

Tot ce imi doresc este sa reusim sa ii transmitem faptul ca nimic nu s-a schimbat. Ca el este la fel de important si de iubit.

Pentru maine am emotii mari. Mai mari decat la prima sarcina. Nu stiu de ce..Parca eram mai curajoasa acum 2 ani.

Sper din toata inima sa fie bine micuta noastra si operatia sa decurga bine.

Revin maine cu vesti bune! .. nu se poate altfel!

 

 

Sarcina 2 -Saptamana 38


Deja ma resemnasem cu ideea ca voi fi programata pentru operatia de cezariana la 38 de saptamani. La ultima consultatie , doctorul a constatat ( verificand si ecografiile anterioare) ca bebe mereu a fost ceva mai mic, motiv pentru care este posibil ca si conceptia sa fi avut loc mai tarziu. Am cazut de acord sa mai stam o saptamana , macar din punct de vedere pulmonar sa fie pregatita ( chiar daca nu ia in greutate )

Inca sunt variatii pe artera uterina si mi-a recomandat sa fiu foarte atenta la miscarile bebelusului.

Capul micutei a stagnat la 34 de saptamani si asta ma ingrijoreaza cel mai mult. M-am apucat sa citesc tot felul de articole in legatura cu aceasta situatie si cred ca mai mult rau am facut. Am citit lucruri ingrozitoare si am preferat sa ma opresc si sa nu intru in amanunte.

Sper din suflet sa fie bine si sa reziste inca o saptamana acolo unde zic eu ca ii este cald si bine.

Cu David am fost la endocrinolog ( asa cum ne-a sfatuit chirurgul) si totul este bine. Mai trebuie sa facem doar ecografia testiculara si apoi sa revenim cu rezultatele ca sa stabilim ce este de facut. Totusi, nu cred ca are nici o problema si nu va fi cazul sa apelam la operatie. Sa vedem ce ne va spune doctorul… Voi detalia acest subiect cu alta ocazie.

Sarcina 2- Saptamana 37 de sarcina


Am avut parte de niste saptamani destul de stresante cu toate problemele lui David de sanatate si am  umblat mult pe la doctori. Totusi, ma bucur ca am gasit un doctor care sa fie dispus sa ne raspunda tuturor intrebarilor. Mai mult, am apreciat faptul ca nu s-a grabit sa isi dea cu parerea inainte de a ne trimite la ecografie.

Am spus ca voi scrie separat despre toate aceste aspecte ca sa nu vorbesc in aceeasi postare despre prea multe.

Astfel, postarea aceasta este despre ea. Despre minunea de 37 de saptamani..

Incepe numaratoarea inversa.

Am fost la consultatie zilele acestea si speram sa fi luat in greutate.

Se pare ca a ramas tot cu capul mai mic (cu 3 saptamani) si in greutatea a luat doar 20 de grame intr-o saptamana- foarte putin. Pozitia ei este una specifica pentru a-si face cu bine venirea pe lume pentru ca este cu capul in jos.

Exista niste fluctuatii la nivelul arterei uterine. De fiecare data au fost prezente. Acesta este si motivul pentru care nu se alimenteaza asa cum ar trebui bebe.  Doctorul spune ca este din cauza trombofiliei. Sa maresc injectiile pe ultima suta de metrii nu este solutie..

Pe mine ma ingrijoreaza capul cel mic si kilogramele prea putine.

Doctorul, in schimb , nu pare atat de ingrijorat. L-am vazut mai mult ingrijorat de faptul ca va fi plecat in perioada 27 aprilie-2 mai.

Si sotul meu va fi plecat in data de 29 si 30 aprilie.

Initial, doctorul stabilise ( cu acordul nostru) cezariana pe 2- 3 mai. Sotul meu este ingrijorat sa nu fie prea tarziu si de cand a aflat ca va fi plecat si medicul in perioada in care este si el plecat isi face si mai multe griji.

In plus, copilul nu mai ia in greutate si este si cu capul in jos.

Astfel, a reusit oarecum sa ii transmita si medicului aceasta stare de ingrijorare , desi el este genul de doctor care considera ca este bine ca fatul sa isi petreaca cat mai mult timp in mediul intrauterin.

I-am propus medicului sa facem operatia pe 27 aprilie ( inainte sa plece)  , insa nu vrea sa plece fara a ma supraveghea macar 2 zile dupa operatie,   mai ales  ca am trombofilie si pot aparea diverse complicatii ( spune el)

In concluzie, suntem derutati si noi si doctorul si nu stim cum sa facem ca sa fie cat mai bine..

A ramas sa il sunam vineri ca sa stabilim ce facem si intre timp el sa se uite peste ecografiile de la 9-11 saptamani ca sa vada daca varsta gestationala coincide cu cea fetala.

Sa mai spun ca sunt ingrijorata si nici nu stiu cum ar fi mai bine?

La prima sarcina totul a functionat asa cum trebuie in ultimul trimestru. A inceput rau, dar s-a terminat totul cu bine. Copilul lua bine in greutate. S-a nascut la 39 de saptamani. Nu aveam griji si nici emotii. Eram optimista, increzatoare si stiam ca am langa mine oameni care sa- si faca griji in locul meu. Eram ferita de tot stresul acesta pe care acum il resimt. As fi crezut ca a doua oara va fi mult mai usor, ca stiu la ce sa ma astept..

Cu toate acestea imi fac mult mai multe griji decat la prima sarcina. Cu David totul a  fost calculat, monitorizat..stiam pana si ora fertilizarii. Faceam injectii de 0, 6 preventiv si bebe lua bine in greutate.

In plus, doctorul anestezist de acum 2 ani mi-a recomandat sa renunt la clexane cu 24 de ore inainte ( practic nu am mai facut injectiile cu pricina in dimineata operatiei)

In ziua operatiei era un alt doctor anestezist care a fost langa mine,  m-a supravegheat si sustinut pe intreaga perioada a interventiei.

Mdaa. .De aceasta data sunt foarte derutata in ceea ce priveste anestezia.

A doua zi dupa ecografie am fost sa vorbesc cu medicul anestezist sa vedem cand oprim clexanul si ma asteptam sa imi spuna sa procedez la fel ca in prima sarcina , sa intrerup cu 24 de ore inainte. Surpriza mare cand un doctor anestezist nou care va  fi saptamana viitoare in tura 1 mi-a spus ca trebuie sa intrerup cu 72 de ore cel putin inainte de operatie. I-am explicat ca la prima sarcina am procedat altfel, dar nu l-a interesat cum procedeaza alti doctori. I-am explicat si ca fac o doza mai mica fata de sarcina anterioara. ..Mi-a spus ca el face exact ca la carte si ca nu il intereseaza ce doza fac.

Apoi mi-a spus sa il astept pana termina si cea de-a doua operatie ca sa ma consulte..( deja asteptasem aproape 2 ore sa iasa din prima operatie) . Dupa aproximativ o ora a revenit si mi-a explicat ca in cazul in care am hemoragii din cauza clexanului nu va putea sa imi introduca analgezice dupa operatie, ca pentru el este o responsabilitate mare sa ia in primire o pacienta care face clexane, ca in mod normal injectiile se opresc la 36 de saptamani( ????). Era destul de revoltat pe doctorii hematologi care recomanda intreruperea tratamentului doar cu 24-48 de ore. Spunea ca anestezistul este cel care se confrunta cu hemoragiile, nu dr hematolog..

Apoi s-a uitat in gatul meu (Sincer nu stiu de ce ) si m-a intrebat daca ma doare gatul. Chiar m-a durut in dimineata respectiva…Mi-a recomandat sa fac o analiza sa vad daca nu am vreo bacterie in gat..

M-a derutat total si m-a si speriat intr-o oarecare masura.

Am sunat doctorul meu ginecolog si mi-a spus ca nu se poate sa intrerup cu 72 de ore inainte tratamentul..La fel mi-ar fi spus si dr hematolog..Eu oricum nu imi asum un asemenea risc..

A ramas sa ne auzim vineri cu medicul care supravegheaza sarcina si atunci vom stabili exact cum  procedam. Tot atunci vom stabili si data.

Pana atunci raman dezorientata total in  ceea ce priveste nasterea . Nu stiu nici cand va avea loc, nici cand voi renunta la injectii.

Si totusi….

Daca as avea contractii si as fi nevoita sa nasc de urgenta nu as mai avea timp sa renunt la injectii…

Atunci oare ce ar face doctorul acesta anestezist???

Sper sa ne auzim cu bine…Poate pana atunci mai ia si bebe cateva grame..

 

Sarcina 2- Saptamana 36 de sarcina


Tocmai ce mi-am propus o perioada linistita cu multa odihna si pace si a urmat o perioada plina de intamplari nepravazute si nu tocmai placute. In ultimele 2 saptamani am umblat destul de mult cu David pe la doctori. Nu era de ajuns faptul ca am ajuns la Urgente cu obrazul lui..trebuia sa mergem si la pediatru ca sa vedem de ce il ustura cand face treaba mica. Si daca tot am ajuns la pediatru, trebuia sa ajungem si la un chirurg ca sa ii verifice un testicul.

Uite asa mi-am petrecut singurele 2 saptamani in care mi-am propus sa nu fac nimic altceva decat sa stau linistita si sa imi petrec cat mai mult timp de calitate cu David.

Voi reveni asupra ambelor probleme de sanatate intr-o postare separata.

Pana atunci as vrea sa povestesc putin si despre miracolul din mine. Miracol care se pare ca a ramas cu capul mai mic. Acum doua saptamani avea capul cu 2 saptamani mai mic si luase in jur de 2000 gr. Acum, la 35 de saptamani are capul cu 3 saptamani mai mic insa a luat in jur de 2700 gr. Stiu ca ecograful nu arata cu precizie si poate exista o marja de +-.

Cu toate acestea, ma ingrijoreaza capul acesta mic. Medicul mi-a spus ca este posibil sa fie un copil cu capul mai mic si ca acest lucru nu trebuie sa ne ingrijoreze.

Nu ma linisteste atat de mult nici atitudinea pozitiva a doctorului. Vreau sa am certitudinea faptului ca a mea minune din pantec este sanatoasa si ca are un cap normal si stiu ca acest lucru se va intampla doar atunci cand o voi tine pentru prima oara in brate.

Cu toate acestea, am incredere in aceasta mica faptura luptatoare care s-a incapatanat sa stea acolo in ciuda tuturor obstacolelor la care fara vreau si sa stiu am supus-o. ( nopti nedormite, efort fizic, drumuri lungi, stres, examene, comenzi pe ultima suta de metri,etc). La acestea se mai adauga si un copil nazdravan si simpatic care are nevoie de toata atentia mea in aceasta perioada.

Sper din suflet sa fie totul bine. Se spune ca sarcina reflcta mult personalitatea copilului in viata extrauterina. Cu David am stat mult in pat. Am citit mult, m-am rugat si am gatit, insa nu pot spune ca este un copil foarte linistit. Este energic, vioi, vesel si mereu in miscare. Insa este iubitor, sensibil si mamos.

Poate ca Iris, contrar modului in care mi-am trait sarcina va fi linistita insa puternica.

Ceea ce este cert este ca o dorim in viata noatra din toata inima si suntem cu adevarat recunoscatori pentru ca s-a intamplat sa avem parte de inca un miracol.

Tot ce imi doresc este sa fie sanatoasa si sa ne bucure in fiecare zi cu prezenta ei.

Mai este putin…