Alaptarea- stimularea lactatiei


Acum pot sa vorbesc usurata despre acest subiect pentru ca, dupa multe incercari nereusite pot sa strig in gura mare ca piticul meu este alaptat exclusiv cu lapte matern. Nu acesta este motivul pentru care nu am postat mai devreme despre acest subiect. Daca stau sa ma gandesc bine ar fi fost mult mai interesant si mult mai util poate ( pentru alte mamici), sa impartasesc fiecare etapa si fiecare traire pe care am avut-o pe parcursul ultimelor trei luni. Iti face bine cand citesti despre un lucru care te preocupa si realizezi ca nu esti singura care trece prin aceeasi situatie. Nu am facut acest lucru pana acum pentru ca nu prea am avut timp..David imi ocupa tot timpul si uneori imi pare rau ca nu reusesc sa scriu mai des.
Cred ca nu sunt eu in masura sa scriu despre importanta alaptarii. In plus, se stie. E plin internetul de sfaturi, de grupuri si de pagini intregi destinate alaptarii. Toata lumea sustine alaptarea ( ceea ce este minunat, firesc si normal) si este o intreaga campanie in favoarea alaptarii ( asa cum este si in favoarea nasterii naturale). Totusi, in toata treaba asta minunata pe care mamele o desfasoara exista o mica discriminare. Pe vremea cand nu eram capabila ( adica organismul meu nu era inca capabil) sa alaptez exclusiv la san incercam sa ma documentez cat mai mult cu putinta in legatura cu acest subiect si am constatat cu stupoare pe un grup ca anumite mamici care ofereau (si) lapte praf si cereau un sfat erau certate si judecate la modul cel mai aspru cu putinta. La fel si cele care din anumite motive nasteau prin cezariana. Este important si sanatos sa alegem tot ceea ce este natural, mai ales atunci cand este vorba despre copilul nostru dar eu consider ca sunt situatii cand din diverse motive, in special medicale, suntem nevoiti sa procedam diferit fata de convingerile si dorintele noastre. Spre exemplu, eu imi doream enorm sa nasc natural, dar avand trombofilie stiam ca acest lucru nu va fi posibil pentru ca as fi pus viata bebelusului si a mea in pericol. Si in cazul alaptarii sunt situatii cand ceea ce este natural si firesc devine destul de dificil de realizat. Eu una in prima saptamana dupa operatie nu am avut deloc lapte chiar daca il punea foarte des pe bebe la san. Dupa multe incercari disperate ( pentru ca imi doream enorm sa alaptez exclusiv la san) si dupa o perioada destul de indelungata ( 2 luni) am reusit. Eu sunt un caz fericit, dar sunt mamici care poate nu au suficienta rabdare, care poate considera si simt ca este cel mai bine pentru linistea lor si a copilului sa aleaga laptele praf. Eu cred mult in intuitie si mai ales in cea a mamelor. Cred ca fiecare trebuie sa faca ceea ce considera ca este mai bine pentru puiul sau.
In prima luna, David a luat destul de putin in greutate. Initial, am crezut ca se calculeaza greutatea acumulata in functie de cea cu care bebe este externat, dar se pare ca pediatrii calculeaza raportandu-se la greutatea cu care se naste un bebelus.
Dudu meu s-a nascut cu 3340 si ar fi trebuit in prima luna sa aiba 4040- 4350, dar el avea doar 3800.
Atunci m-am hotarat sa nu mai chinui bebelusul si sa-i ofer de fiecare data dupa ce se hraneste la san si lapte praf.

In timpul sarcinii am citit tot felul de articole despre alaptare, am fost la cursuri speciale destinate alaptarii si mi se parea floare la ureche. Eram convinsa ca voi reusi sa alaptez. Imi doream enorm sa-i ofer copilului meu cea mai buna hrana si stiam ca nimic nu se compara cu laptele matern.

Nu am renuntat sa-l alaptez si il tineam cat mai mult si cat mai des la san. Cu toate astea eram nevoita sa ii ofer si lapte praf. Am incercat sa stimulez lactatia si cu pompa. Da, stiu..se spune ca pierzi laptele daca te mulgi, dar eu ma mulgeam de fiecare data dupa ce il alaptam pe bebe pentru a goli sanii, dar nu prea aveam ce sa mai mulg. Cand dormea mai mult, incercam sa ma mulg din acelasi motiv. Stiam ca totul se bazeaza pe principiul cerere- oferta si eram tare suparata cand vedeam ca nu reusesc sa colectez mai mult de 30 ml.
Am incercat cu ceaiuri si cu pastile. In prima luna am luat pastile de la matherlove, la recomandarea consultantului in alaptare. Nu au facut minuni in cazul meu, dar am reusit sa-l pacalesc noaptea pe David doar cu lapte matern. Laptele praf pentru mine nu era o comoditate, ci un stres. E dificil sa stai cu orele sa alaptezi si dupa sa te duci repede sa prepari si lapte praf pentru ca bebe plange de foame. Sterilizeaza biberoanele, fierbe apa, verifica apa…si cand ajungi in camera bebe e rosu ca un rac de atata plans.
Eram totusi fericita pentru ca noaptea nu mai eram nevoita sa ma dau jos din pat. Si David dormea foarte bine si nu plangea niciodata noaptea. Se trezea, manca, il schimbam si adormea repede. Se trezea o data, cel mult de doua ori pe noapte. Dupa ce mi s-au terminat pastilele de la matherlove, am vrut sa incerc si pastilele Mami de la Dacia plant pentru stimularea lactatiei. Aveam in casa doua flacoane de la o prietena care nascute cu un an in urma. Mi s-au parut mai eficiente decat cele de la matherlove..sau cel putin la fel de eficiente. Nu au facut nici acestea minuni dar am continuat sa le iau o perioada buna de timp. Incet, incet am reusit sa folosim laptele praf cat mai putin. Ii preparam 30 de ml dupa fiecare alaptare ca sa fiu sigura ca s-a saturat. De multe ori arucam laptele praf si am ajuns sa ii dau completare doar 30-60 ml pe zi.
Imi doream totusi sa nu-i mai dau deloc lapte praf si nu stiam ce si cum sa fac. Cand iti doresti tot ce este mai bun pentru copilul tau si nu reusesti sa ii oferi acest lucru te macina un sentiment de vinovatie.
Intr-o dimineata imi priveam copilul dormind si atunci mi-am dat seama ca ma stresez inutil. Ca tot ce este mai minunat si mai frumos este in fata mea. Ca eu il voi alapta atata timp cat voi putea si ii voi oferi de fiecare data cand nu se va satura completare. Toata campania asta cu alaptatul exclusiv la san are un scop frumos, sanatos, util, dar fiecare copil este diferit, fiecare organism raspunde diferit la stimuli si nivelul hormonal este de asemenea diferit. Apoi, in aceeasi zi am citit un articol interesant:

„Laptele matern este, desigur, cel mai bun aliment pentru copil si, deci, ar fi ideal ca fiecare mama sa isi poata alapta micutul. Totusi, uneori se intampla ca unele femei, din diferite motive (nu produc lapte suficient sau deloc, probleme de sanatate) sa nu fie in masura sa alapteze. In aceste cazuri, chiar daca in general se desfasoara o intensa campanie in favoarea alaptarii la san, se poate afirma ca o mama si-a indeplinit datoria atunci cand a facut tot ce i-a stat in putere pentru a incerca sa isi alapteze copilul in mod natural. Daca nu a reusit sa o faca nu trebuie sa se simta ca o mama de „ mana a doua”, deoarece posibilitatea de a alapta, exceptand anumite cazuri, nu are legatuta cu buna sau reaua voita a mamelor, ci cu factori naturali. Calitatea unei mame nu se masoara, in mod cert, in litrii de lapte pe care ii furnizeaza copilului sau, ci dupa dragostea pe care o daruieste.” ( Mama fericita- Giuseppe Ferrari)
Incepand din acea zi, am alaptat cu drag si fara stres. Am urmat acelasi princiu. L-am pus la san cat mai des si cat mai mult si abia dupa i-am oferit supliment.
Cand David a implinit 2 luni s-a instalat cu adevarat lactatia si abia atunci simteam cu adevarat ca alaptez. Bebelusul se obisnuise cu sanul si nu prea ii mai placea cu biberonul. In plus, de fiecare data cand servea masa cu biberonul vomita destul de mult. Si cand il alaptam de la san vomita dar intr-o cantitate mai mica. Despre refluxul gastro- esofagian voi scrie intr-o alta postare.
Incet, incet am renuntat si la pastile si am inceput sa beau in fiecare zi bere fara alcool cu lamaie. Nu stiu cat de reala este toata povestea asta cu berea, dar in cazul meu a functionat!
Acum avem trei luni! Avem aproape o luna de cand papam exclusiv de la san si uneori ii ofer cu biberonul laptele meu muls pentru ca este pacat de el sa il arunc (pentru ca stiu cat de valoros este si cat de mult ma straduiam altadata sa strang macar 20 de ml).
Este minunat sa alaptezi. Sa oferi ceva din tine copilului tau. Ceva ce il ajuta sa creasca mare. Si acele momente in care alaptezi sunt nepretuite..sunt doar ale tale si ale bebelusului tau. Este un sentiment minunat pe care il impartiti doar voi. Este dragostea pura, adevarata. Nu le judec pe mamele care renunta sa alapteze in favoarea laptelui praf. Poate ca multe au trecut prin aceeasi situatie si prin aceleasi stari ca si mine. Sunt sigura ca orice mama isi doreste tot ce este mai bun pentru copilul ei si implicit sa alapteze. Totusi, uneori este complicat. Nu ne trezim mereu dupa nastere cu sanii plini de lapte, poate ca nu ne trezim nici cu un bebe dornic sa stimuleze cat mai mult lactatia. Poate ca uneori nu suntem informate asa cum ar trebui. Spre exemplu, pe mine medicul de familie mereu m-a sfatuit sa ii ofer completare, dar niciodata nu mi-a vorbit despre importanta laptelui matern si despre modul in care ar trebui sa procedez pentru a stimula lactatia. Am aflat toate aceste lucruri de la consultantii in lactatie, din diverse brosuri si din surse mai putin oficiale, precum internetul. Asadar, totul este relativ. Uneori simti nevoia sa respiri usurata si sa elimini stresul din viata ta si pana sa ajungi sa cunosti placerea alaptatului, acesta poate reprezenta un stres. Orice inceput este greu si depinde de noi daca facem tot ce ne sta in putinta pentru a ne usura viata in primul an cu bebelusul si pentru a ii oferi acestuia tot ce este mai bun. Pentru mine, alaptatul exclusiv cu lapte matern reprezinta o usurare, dar mai presus de orice, cele mai importante in viata mea, ca mama sunt sanatatea, fericirea si iubirea pe care am sansa sa o ofer si sa o primesc. Si dupa cum bine scria cineva…fericirea nu sta in litri de lapte pe care o mama ii poate oferi copilului sau si in dragostea si afectiunea pe care aceasta este capabila sa i-o ofere.


20150210_163418

Reclame

26 mai -O zi speciala pentru noi!


Prima zi in burtica!
Prima zi in care piticul a ras in hohote!

Astăzi este o zi speciala pentru noi!! Anul trecut pe vremea aceasta îl purtam pe David în burtica mea fără sa știu ca el exista acolo…deși speram…iar astăzi, fix după un an, piticul mi-a ras în hohote pentru prima oară.!😍❤

20150606_085221-1

PS: Anul trecut pe vremea asta ( cand veneam de la Sibiu) ploua cu gheata, anul acesta la fel!

20150526_172119

Necesar nou-nascut


Așa rău îmi pare ca nu reușesc sa postez la timp..dar mai bine mai târziu decât niciodată.  Totul este bine întipărit în mintea mea, dar mi-ar plăcea sa scriu despre fiecare etapa atunci când se petrece; când totul este nou și proaspăt,  când încă nu am răspunsuri și metode de rezolvare.

Am tot spus ca voi scrie lista de necesar pe care am primit-o de la clinica în ultima mea zi de internare. Necesarul nu se referă la hăinuțe și accesorii pentru bebeluș, ci se rezuma strict la medicamente și metode de depistare a unei anormalitati.

În mare, lista cuprinde:

-un cântar

Eu nu am unul special pentru bebelusi..îl folosesc pe cel normal.. și cred ca este destul de stresant sa cântărești bebelusul prea des).

-cădită

Noi am cumparat-o cu mult înainte de a se naște bebe.

-pătuț cu grilaj

Noi avem pătuțul chiar lângă patul matrimonial și i-am dat jos grilajul din partea stângă pentru a-l simți mai aproape de mine si din comoditate pentru a putea sa-l iau mai ușor noaptea lângă mine ca sa-l alăptez.  Mi-a fost de folos metoda aceasta în primele zile ținând cont ca am născut prin cezariana și era destul de dificil sa mă aplec peste gratii..și oricum am folosit pătuțul noaptea doar 3 zile ☺…tot mi se părea prea departe…așa ca, momentan, împărțim patul în 3..și chiar dacă David este un pui de om tot lui îi revine jumătate din pat. Încă nu mi-am propus sa-l obișnuiesc sa doarmă în pătuț, dar sper ca la un moment dat sa reușesc sa fac și asta.

-termometru ( temperatura în camera 22-23 grade C; în prima luna după băita 25-26 grade C).

Temperatura la bebelusi se masoara intrarectal și este normala intre 36, 5-37, 5 grade C.

– supozitoare paracetamol 125 mg, 1 supozitor dacă temperatura este mai mare de 37, 8 grade C.

supozitor cu glicerina -1 supozitor dacă nu are scaun mai mult de 48 de ore.

Noi am cam avut probleme cu constipația și m-am stresant destul de mult din cauza asta. ..intre timp am reușit sa fiu mai degajata și sa înțeleg ca un bebelus alaptat poate sa aibă mai multe scaune pe zi sau sa aibă scaune mai rar..chiar și unul la 5 zile. Totusi,  dacă se chinuie e mai bine sa îl ajutam.

– gentacol – unguent oftalmic cu kenamicina în caz de conjunctivita sau Tobrex.

– ser fiziologic -picături în nas înainte de dezobrustarea nazala.

– glicerina +stamicin -tamponare bucala pentru stomatita.

-unguente ( bepanten, clotrimazol, baneocin,nidoflor)

Noi am folosit la început bepanten,  apoi sudocrem de care sunt multumita.

-produse de îngrijire ( săpun cu ph 5,5, ulei de corp, șampon pentru copii incolor).

Eu nu am folosit săpun pentru copii deși am vreo 3 în casa. Am preferat sa folosesc gelul de dus pentru bebelusi sau formula de 2 în 1.

Uleiul de corp l-am schimbat în primele zile.  Am folosit ulei de la Johnsons și de la Nivea, dar se irita așa ca am trecut pe uleiul de la Chicco cu care a fost uns în primele zile la spital. Este mai scump puțin dar sunt foarte multumita de el..Se întinde foarte bine, intra repede în piele și miroase frumos.

Nu am găsit încă șamponul ideal pentru David. Am folosit Johnsons, Nivea, Klorane și tot nu am scăpat de cojite. După ce terminam Klorane o sa încerc varianta de la Chicco sa vedem dacă e mai bine. Am citit undeva ca ar fi indicat uleiul de măsline pentru cojite și am încercat, dar oricât de bine l-as clăti abia în cateva zile scăpa de el și se vede destul de urat și de neîngrijit parul cu ulei. O sa încerc si o crema speciala sa vedem dacă avem noroc.

– comprese sterile și alcool medicinal.

Acasa cu bebe


Afara si in masina David a fost linistit si speram ca si acasa sa fie la fel. La pranz a dormit si dupa ce s-a trezit a inceput concertul. A plans mult si tare si ma simteam de-a dreptul neputincioasa. L-am pus la san, i-am dat completare, l-am schimbat, l-am leganat si nimic nu-l putea opri din plans. Abia seara, dupa baita s-a linistit si a dormit mult timp ( 6 ore), dar a stat treaz noaptea in jur de 2-3 ore.
A doua zi nu a dormit decat dimineata si a stat treaz cam 7 ore consecutive.
Ma ingrijora programul lui. Dormea mult ( din cauza icterului) dar si statea treaz mult timp. Stiam ca nu este bine sa stea mai mult de 2-3 ore treaz.

20150212_11181520150212_111840

Cum se simte o proaspata mamica in primele zile acasa cu bebelusul?

Nu stiu cum a fost pentru alte mamici ( tind sa cred ca pentru oricine este dificil la inceput), dar pentru mine a fost foarte greu. Ma simteam incapabila sa-i satisfac nevoile, eram stresata din cauza faptului ca bebelusul meu nu vrea sa pape de la san decat cu protectia de silicon. Ma ingrijora faptul ca nu se satura la san si trebuia de fiecare data sa-i dau supliment. Ma mai ingrijora si faptul ca doarmea putin si era prea agitat si vioi pentru un nou nascut.
Pe langa grijile cu pricina se mai pune si oboseala in calcul si rezulta o stare generala de irascibilitate. Nu mai spun ca toata lumea ( familie, prieteni, cunoscuti) isi doreste sa viziteze noul membru al familiei, lucru care contribuie si mai mult la acumularea stresului si a oboselii. Mai ales dupa o cezariana, cand mamica inca resimte dureri destul de mari. Fiecare isi da cu parerea, toata lumea are chef de povesti si tu, ca proaspata mamica iti doresti liniste. Ajungi sa nu mai constientizezi ca toti cei apropiati nu fac nimic altceva decat sa-ti arate ca sunt alaturi de tine si ca poti sa te bazezi pe ajutorul lor.
Partea buna este ca aceasta stare nu dureaza mult si orice mamica dornica sa-si creasca puiul in armonie trebuie sa se mobilizeze si sa depaseasca repede aceasta etapa.
Apropo de vizite, am dat peste un articol interesant:)
http://gangblog.ro/2013/04/19/vizitezi-bebelus/

Dupa cum am spus, Dudu meu in primele zile a fost foarte agitat si a dormit foarte putin, dar noaptea se trezea o singura data. In prima saptamana a dormit in patutul lui care se afla langa patul nostru matrimonial. Eu am dormit foarte putin in prima saptamana. Eram destul de stresata si ii urmaream fiecare respiratie. Ziua apucam uneori sa dorm atunci cand dormea si el. Oricum, eram nauca de somn si ma simteam oarecum vinovata pentru ca din cauza oboselii nu reuseam sa ma bucur asa cum consideram eu ca este normal. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit. Eram fericita si ma simteam implinita dar nu reuseam sa transmit aceasta stare. Cel mai mult ma necajea faptul ca nu puteam sa-l alaptez pe bebe asa cum as fi vrut eu.
In timpul sarcinii am citit tot felul de articole despre alaptat, am fost la cursuri speciale destinate alaptarii si credeam ca este suficient sa fii informat pentru a reusi. Mi se parea floare la ureche. Acum trebuie sa recunosc ca nasterea mi s-a parut mult mai usoara decat alaptatul ( desi dupa cezariana resimti o durere mult mai mare si mai indelungata decat dupa o sarcina normala). Imi doream enorm sa-i ofer copilului meu cea mai buna hrana si stiam ca nimic nu se compara cu laptele matern.
Initial, mi-am propus sa am macar o postare pe saptamana, dar tot timpul meu liber este limitat si dedicat exclusiv piticului.

In prezent, avem mai bine de 2 luni si imi este este mult mai usor sa vorbesc despre toate problemele cu care m-am confruntat la inceput. Acum, papam de la san si foarte rar lapte praf..si sunt sigura ca in scurt timp voi putea sa alaptez exclusiv la san.

 

Nasterea si cezariana


Pe data de 2 februarie, la ora 8 dimineata ne-am prezentat la clinica. Prima oara am facut un TNS si se pare ca am avut o contractie pe care nu am simtit-o. ( cine stie cate astfel de contractii am mai avut..)
Nu am avut timp de emotii..
Dupa TNS ne-am prezentat la biroul de internari unde am completat un formular. Dupa aproximativ 10 minute a venit o infirmiera care ne-a condus intr-o camera unde ne-am schimbat ( eu in camasa de noapte si sotul meu intr-un halat de unica folosinta). Dupa ce ne-am schimbat ne-a prezentat camera in care urma sa stau timp de 4 zile. Initial, ni s-a spus ca voi sta singura in camera, dar din cauza numarului mare de programari de cezariana am avut colega de camera. La inceput nu m-a incantat acest lucru ( doream sa am bebele cu mine mai mereu fara sa deranjez pe nimeni, sa vina sotul meu cand vrea, sa stea cat vrea si sa putem sa vorbim despre orice), dar acum ma bucur ca nu am stat singura. A trecut timpul mai usor pentru ca am avut cu cine sa vorbesc si cu cine sa impartasesc aceasta experienta.
Pentru ca am ajuns prima, mi-am ales patul si dulapul si m-am apucat sa-mi aranjez in dulap hainele ( pe care nu am apucat sa le port). Dupa putin timp a venit si colega mea de camera. Ea era din Braila si era mult mai relaxata decat mine, fiind la a doua cezariana. S-a bucurat ca nu sta singura pentru ca data trecuta se plictisise. Era foarte hotarata sa se odihneasca in aceste zile si din cauza asta nu dorea sa stea foarte mult cu bebelusul in camera.
O asistenta a venit sa ne anunte ca eu voi fi prima care va intra in sala de operatie. Din cauza emotiilor nici nu mai stiu cand am ajuns in sala. Sotul meu urma sa vina in sala de operatie dupa anestezie. Acolo era doctorul anestezist, cateva asistente si medicul pediatru. M-am asezat pe masa de operatie unde mi s-a facut anestezia epidurala si cea in ranhie. Din cauza sarcinii coloana mea a devenit oarecum curbata in interior si anestezistul s-a cam chinuit sa-mi faca anestezia. Prima oara m-a intepat intr-un punct gresit si am simtit o usoara intepatura in picior. In cele din urma au reusit sa ma pozitioneze in asa fel incat sa se finalizeze cu succes anestezia. Dupa putin timp a venit si doctorul meu ginecoloc insotit de un alt doctor si m-au taiat. M-a salutat si singurul lucru pe care am apucat sa-l intreb a fost daca sotul meu a ajuns.
La inceput am simtit o usoara senzatie de disconfort. Desi nu te doare nimic, simtul tactil exista si este o senzatie tare ciudata cu care te obisnuiesc in cateva minute. La un moment dat am observat ca masa se misca si am dedus ca ma apasa pe burta pentru a scoate bebelusul. La scurt timp s-a auzit un planset zdravan si atunci am respirat usurata. Anestezista ( care a stat pe tot parcursul procedurii langa mine) mi-a spus ca este un bebelusi bine hranit. Cu greu mi-am stapanit lacrimile..In cateva minute m-am trezit cu piticul in brate dar nu am putut sa profit de acest moment pentru ca imi era frica sa-l tin din cauza pozitiei in care ma aflam.
Piticul s-a nascut la ora 10 fix cu 3340 de grame, 49 de cm si a obtinut nota 10! ( pentru ca motivul pentru care s-a realizat operatia de cezariana a fost de natura materna- fatul fiind pregatit sa vina pe lume pe cale naturala).

2015-02-02 12.14.07

Au mai trecut cateva minute bune pana cand doctorii m-au cusut dar pentru mine au trecut foarte repede. Aflata sub febra emotiilor nu mi-am dat seama cand am ajuns in salon. Acolo ma astepta sotul meu. Ma simteam ametita si simteam o oarecare durere la nivelul uterului.
Tot ce imi doream era sa dorm, dar in scurt timp au venit asistentele cu piticul si mi l-au pus la san.
Fara sa-mi dau seama cand si cum a disparut oboseala si tot universul se afla in bratele mele.

2015-02-02 10.09.35

Saptamana 37 de sarcina- numaratoarea inversa



Simptome si sentimente

A inceput numaratoarea inversa. Nu-mi vine sa cred ca au trecut 9 luni. Ma gandesc la primele luni de sarcina cand totul era atat de incert , atat de nesigur. Sunt convinsa ca o sa-mi fie dor de burtica mea si de toate momentele frumoase prin care am trecut in aceasta perioada. Acum este cel mai dificil. Lasand la o parte faptul ca ma misc din ce in ce mai greu si dorm din ce in ce mai rau, am impresia ca timpul sta in loc. Nu mai am rabdare. Este stresant si faptul ca trebuie sa monitorizez miscarile bebelusului (la recomandarea doctorului).
Ce simt in aceste ultime zile? Adevarul este ca incerc sa ma gandesc cat mai putin la operatia de cezariana si inca nu am emotii. Mai multe griji isi fac cei din jurul meu. Ma gandesc ca nu sunt singura care trece printr-o astfel de interventie, nici prima si nici ultima. La fel cum nu sunt singura pacienta care are trombofilie si care face injectii.

Vizite/ controale medicale.

Bebelusul are 3200 de grame ceea ce este foarte bine ( desi exista o marja de eroare la ecograf). Totul pare a fi in regula. Doctorul mi-a spus sa-i monitorizez activitatea si in cazul in care am impresia ca nu misca sa ma prezint de urgenta la clinica. Este destul de stresant sa fac asta. De asemenea, mi-a spus ca in cazul in care incep contractiile dimineata sau noaptea sa nu mai fac injectiile. Daca travaliu ma ia prin surprindere ziua este putin mai complicat (pentru ca eu fac injectiile dimineata) si este indicat sa treaca 24 de ore de la ultima injectie.
Tocmai din cauza asta medicul a luat legatura cu anestezistul si l-a rugat ca la urmatoarea consultatie sa vina sa discute cu mine.
Analizele au iesit bine, chiar si cele de coagulare.


Tratament
: clexan injectii 0,6; acid folic 5 mg, elevit 1/zi

Greutate: 74 kg

Dimensiunea bebelusului

Bebelusul cantareste in saptamana 37 aproximativ 2.800 de grame si are o inaltime de 49 de centimetri

index

Acesta este cat un praz de lung.

38_praz

Evolutia bebelusului

In saptamana 37 bebelusul tau este considerat a fi dezvoltat complet. Asta inseamna ca daca bebelusul tau se naste acum, plamanii lui ar trebui sa fie complet maturi si pregatiti sa se adapteze la viata din afara burticii, desi data nasterii tale „la termen” este inca la trei saptamani distanta. Acesta cantareste in saptamana 37 aproximativ 2.800 de grame si are o inaltime de 49 de centimetri. Multi bebelusi se nasc cu par. Nu te astepta insa ca parul lui sa fie de aceeasi culoare ca al tau. Cuplurile cu parul inchis la culoare sunt luate de cele mai multe ori prin surprindere atunci cand isi vad bebelusul blond sau roscat si invers. Mai sunt, de asemenea, si acei bebelusi care se nasc doar cu un puf delicat pe cap. Bebelusul inca nu a terminat cu cresterea, dar viteza cu care ia in greutate s-a micsorat, incetinid la 15 grame pe zi. Pe masura ce el acumuleaza grasime, corpul copilului devine din ce in ce mai rotund. Sexul copilului pare sa fie un factor important in determinarea greutatii la nastere. Daca ai un baiat, el va cantari putin mai mult decat o fata care se naste in aceeasi perioada.


Ce se intampla in corpul tau

Contractiile Braxton Hicks sunt mai frecvente acum si pot dura mai mult, fiind in acelasi timp si mai neplacute. S-ar putea sa mai observi si o crestere a scurgerilor vaginale.
Daca observi ca mucusul este un pic amestecat cu sange in toaleta sau pe chilot, probabil ca travaliul este la cateva zile distanta, sau se poate declansa chiar mai devreme de atat. Daca ai sangerari mai puternice, suna-ti doctorul imediat.

Daca poti, nu te obosi prea mult in timpul zilei, pentru ca s-ar putea sa fie ultima ta sansa de a avea o zi linistita. Monitorizeaza in continuare miscarile bebelusului si anunta-ti doctorul imediat daca observi o scadere a nivelului de activitate.

Saptamana 36 de sarcina – Chiar sunt insarcinata! (14 ianuarie)


Simptome si sentimente

Da..eu chiar sunt insarcinata!..si abia acum simt cu adevarat acest lucru. Am scapat de toate simptomele neplacute precum greturi, arsuri, stari de voma, dar abia acum ma simt cu adevarat grea.
Majoritatea papucilor mi-au ramas mici, merg ca o ratusca, ma simt ca un balon, vizitele mele la toaleta sunt mai dese decat telefoanele mamei si durerile de spate si de mijloc nu ma lasa sa stau mult timp intr-un singur loc.
In week-end am fost la un botez la care am fost si nasa. Cum m-am descurcat?
In biserica, sotul meu a fost cel care a tinut bebelusul in brate iar la sala faceam ture dintr-o parte in alta din cauza durerii de spate si asteptam cu nerabdare sa treaca timpul si sa ajung acasa. Am rezistat totusi eroic 14 ore pe tocuri! A doua zi la baita m-am descurcat singura si sunt mandra de acest lucru.
Cu doua zile inainte de botez am fost la control si m-a cam luat prin surprindere doctorul pentru ca ne-a pus sa programam cezariana in saptamana 39.


Vizite/ controale medicale.

Este foarte ciudat sa alegi data de nastere a propriului copil. Firesc si normal este sa vina pe lume atunci cand el vrea. Sunt sigura ca fiecare copil isi alege atat parintii cat si modul prin care vine pe lume. Aveam de ales intre zilele 2- 6 februarie. Stiam ca cel mai bine este la inceputul saptamanii ca sa nu stau internata si in week-end. Am ales data de 3 ( marti) , dar in urma unor calcule ( absurde) am sunat doctorul a doua zi si l-am rugat sa ne reprogrameze pe 2 februarie. Pe 2 februarie este nascuta bunica mea si acesta este motivul pentru care am incercat sa ocolim aceasta data. Nu pentru ca nu sunt apropiata de aceasta..o iubesc enorm, dar ma gandeam sa fie o data neutra. Data probabila a nasterii este de 11 februarie si daca s-ar naste pe data de 2 februarie ar avea aceeasi cifra a destinului. Stiu ca in mare parte toate acestea sunt aberatii/ superstitii si nu ar trebui sa tin cont de ele, dar simt ca este mai bine sa se nasca luni pe 2 februarie decat marti pe 3 februarie. Oricum..aceasta este doar o planificare teoretica… oricand ma poate lua prin surprindere nasterea, fara sa mai apuc sa renunt la injectii. Important este sa fie bine bebelusul. Nu stiu de ce, dar presimt ca putinul timp care a mai ramas va trece greu..
Bebelusul meu are acum 2750 ( 36 de saptamani si 2 zile) . Doctorul ne-a spus ca nu este un copil mare, dar se incadreaza in limitele normale. Sper sa mai acumuleze putin in urmatoarele doua saptamani. Am fost indrumata sa fiu atenta in ceea ce priveste activitatea intrauterina a fatului si in cazul in care simt ceva suspect sa nu ezit sa merg la orice ora la clinica.


Analize:

hemoleucograma
-sumar urina si urocultura
– APTT, INR
– toxoplasma Ig G si Ig M
– CRP
– streptococ grup B

Tratament: clexan injectii 0,6; acid folic 5 mg, elevit 1/zi

Greutate: 73 kg
DSCN5715-002


Dimensiunea bebelusului

Bebelusul cantareste aproximativ 2, 700 de grame si are 47 de centimetri in lungime.

index

Acesta este de dimensiunea unei sfecle mangold.

37_sfecla_mangold


Evolutia bebelusului

In saptamana 36 bebelusul tau cantareste aproximativ 2, 700 de grame si continua sa ia in greutate. El are 47 de centimetri in lungime. El da jos acum parul numit lanugo si substanta cerata numita vernix caseosa, ce i-a invelit si protejat pielea in timpul celor noua luni de „baie amniotica”. Bebelusul tau inghite parti din ambele substante, ce vor forma o mixtura negricioasa, care va forma continutul primului scaun. La sfarsitul acestei saptamani bebelusul tau va fi considerat ca fiind nascut „la termen”.
Acum probabil ca bebelusul tau se afla in pozitia cu capul in jos. Daca nu este in aceasata pozitie, doctorul iti va propune probabil o procedura pin care va „manipula” bebelusul din afara burticii ca sa se pozitioneze cu capul in jos.

Ce se intampla in corpul tau?

Acum ca bebelusul tau ocupa atat de mult spatiu, s-ar putea sa ai probleme cu mancatul normal. Mese mai mici si mai frecvente sunt o optiune mai buna in aceasta perioada. Pe de alta parte, s-ar putea sa nu mai ai arsuri gastrice si sa nu-ti mai pierzi respiratia la miscarile bruste ale bebelusului.
Daca bebelusul tau apasa foarte tare in jos, s-ar putea sa simti mai multe presiune in abdomenul inferior ceea ce va face mersul foarte inconfortabil si probabil ca vei descoperi ca trebuie sa urinezi si mai des.
S-ar putea sa mai observi si ca contractiile Braxton Hicks sunt mai frecvente acum. Daca ai impresia ca bebelusul tau nu se mai misca, iti curge lichidul amniotic, ai sangerari, febra sau dureri de cap persistente, trebuie sa-ti suni doctorul imediat.
Chiar daca te bucuri de o sarcina fara complicatii majore este bine sa eviti zborul cu avionul in aceasta perioada pentru ca poti intra in travaliu in orice moment.