Retrospectiva anului 2018


Mi-era atat de dor sa ajung pe aici. Iata ca 2018 este spre final…A fost un an interesant in care, ca de obicei, am realizat tot ce mi-am propus😋..zic eu..

David a inceput noul an scolar  la o gradinita de stat…pentru putin timp..

Am vrut sa incerc, constienta fiind ca tot acolo va ajunge la un moment dat. Ca trebuie sa se adapteze in astfel de grupuri formale, in care fiecare copil este tratat la fel, in care nu primeaza mereu individualitatea ..

Nu i-a placut si am renuntat dupa 2 saptamani …Plangea mult, suferea, il luam ravasit de acolo.

Nu pot sa nu tin cont de sentimentele lor….ma gandesc cum ar fi sa merg la un loc de munca unde nu imi place efectiv nici colectivul si nici ceea ce fac…

Da…stiu…la scoala nu vom mai putea avea acest avantaj de a alege , dar sunt sigura ca exista undeva si scoala si invatatoarea potrivita pentru orice copil..

Noi ne-am intors la Baby Parking pentru ca asa a dorit David..spun „noi ” pentru ca suntem si noi ,parintii ,implicati in acest proces.

Prima zi de revenire a fost de neuitat..David s-a dezbracat si s-a descaltat singur …a plecat in grupa lui fara ca macar sa isi ia ramas bun..Fericire maxima!

Invatatoarea de anul trecut nu mai era   Mai intreaba uneori de ea, stie ca este la copii mai mari..

Cu toate acestea, David a avut noroc de o educatoare la fel de deosebita si este foarte incantat de toate activitatile pe care le realizeaza impreuna . Remarc zilnic progrese si cel mai mult ma incanta sa il vad si sa il stiu fericit si adaptat

Din colegii de anul trecut au ramas doar doi, insa David s-a apropiat cu usurinta si de cei noi.

Singura problema este ca nu va mai putea sa frecventeze acest sistem educational decat in acest an scolar..fiind doar pana la 4 ani..cu regret si teama va trebui sa gasim o alta solutie in toamna viitoare..

In rest, David este bine..A inceput sa vobeasca mai bine si mai mult..Nu este chiar la nivelul celor de varsta lui in ceea ce priveste limbajul, dar am ales sa am incredere in puiul meu de om , sa inteleg ca fiecare copil are ritmul sau propriu de dezvolare . Am renuntat  si la ideea apelarii la un logoped sau la diverse terapii alternative in vederea dezvoltarii limbajului. Sunt convinsa ca varsta potrivita pentru a corecta diverse aspecte privind limbajul este cea de peste 5 ani. Pana atunci fiecare copil asimileaza si experimenteaza..

Este doar o alegere personala, bazata in mare parte pe instinct ..

Desigur, lucram acasa , dar o facem in joaca si incerc sa ma orientez spre exercitii care vad ca ii atrag atentia.

Iris nu mai este bebe …a venit timpul sa faca si ea cunostinta cu colectivitatea. La ea era simpla alegerea..nu la cresa de stat..Pentru ca initial David trebuia sa ajunga pana la 8:20 la gradi, m-am gandit sa caut o gradinita/cresa privata aproape de casa ca sa ne incadram in timp.  Am gasit, desigur. Sunt atat de multe gradinite acum, incat e mai greu sa alegi decat sa gasesti..Ea mititica s-a acomodat, rar plangea…Eu nu m-am acomodat…nu mi-a placut ( nu mai conteaza motivele, pur si simplu nu am rezonat cu abordarea , atitudinea, etc) si dupa 10 zile am decis sa mearga acolo unde a fost si David in anul anterior.

Astfel,  am luat decizia sa ii ducem pe ambii in acelasi loc. Iris este mai mult decat incantata. Ii place foarte mult la copii. Are un educator super si eu ma bucur ca in viata ei exista si pe plan „educational „o influenta masculina.

David face multe activitati , are o educatoare activa, implicata, dedicata. Merg des la piata, cu autobuzul, fac pizza, planteaza , au multe activitati tip montessori si fiecare copil experimenteaza diverse situatii , invata din greseli si din varietatea de informatii care le este transmisa atat de frumos, firesc si natural.  Si asa ar trebui sa fie in orice sistem …ei, copiii ,atat de mici si fragili merita sa fie respectati pentru ceea ce sunt  , pentru ceea ce pot..si formati pentru viata intr-un mod bland ..

Asadar, acest an scolar este asigurat..putem sa fim linistiti si sa lucram cu drag si spor..copiii nostri sunt in siguranta, fericiti si intelesi…si pentru asta se merita sa facem anumite constrangeri financiare. ..

Cu ale mele comenzi sunt in parametrii..am planuri mari, dar prea multe :)…Fac ceea ce imi place si nu vreau sa renunt..imi doresc , desigur, sa avansez, sa invat mai mult si mai multe ..vreau si sa fac mai multe poze, sa ma joc si cu aparatul mai mult…si putina psihologie niciodata nu strica..Cum voi combina eu toate aceste 3 pasiuni nu stiu..organizarea nu a fost niciodata punctul meu forte….Sfarsitul de an a venit cu multe comenzi ..Deci, se poate!

Tot 2018 a fost anul in care am gasit casuta mult visata…ehh..o visam cu mult mai multa liniste in jur, cu cantece de pasarele, cu o priveliste  spre munti..

Inca nu stiu cum va fi, cum ne vom adapta schimbarii, dar vom afla curand..

Desigur, 2018 nu a fost tocmai bland cu noi.. Va fi un an memorabil..un an pe care nu il voi uita niciodata..catelusul nostru Tzu tzu a murit..din cauza mea in mare parte..imi este greu sa vorbesc/scriu despre asta…cuvintele ingheata si ele si sentimentele sunt mult prea profunde , eu inca nu sunt pregatita sa povestesc…l-am iubit enorm! A fost copilul meu, prietenul meu, parinte chiar. Singurul care ma accepta mereu asa cum sunt, care  nu se supara niciodata pe mine…si spun fara urma de modestie ca a fost cel mai deosebit caine pe care l-as fi putut cunoaste. A fost o fiinta deosebita si a fost mai mult decat un caine. Toti cei care l-au cunoscut, cu siguranta inteleg de ce spun acest lucru..

Poate cu o alta ocazie voi povesti mai multe despre el..cand timpul va alina suferinta putin mai mult decat a facut-o pana acum..

Asadar, 2018 este anul MEMORABIL…pentru mine..o lectie de viata..un an care simt eu ca mi-a adus constintizare, mici avertizari, un an in care am invatat ce este cu adevarat important ..

Va doresc un an nou, plin de pace si liniste sufleteasca. Sa fim sanatosi! Sa pretuim viata!  Sa iubim si sa ne iubim!