Nasterea lui Iris (Cezariana 2)


Pe 2 mai la ora 16 : 17 a venit pe lume micuta Iris

received_1530869296969342

Pe la ora 12 am ajuns la clinica. Pe David l-am lasat afara, in parc. Nici macar nu mi-am luat ramas bun…

Am facut inca un tns si apoi a urmat internarea. Am mancat in ziua respectiva su am baut apa. Daca nimeream cu dr anestezist cu care vorbisem ultima oara as fi fost nevoita sa mint ca am oprit tratamentul cu clexane cu 72 de ore inainte si ca nu am mancat nimic in ziua internarii.

Spre norocul meu am nimerit cu acelasi dr anestezist cu care am fost si la David. O doamna doctor intelegatoare si priceputa si in ceea ce priveste trombofilia. Mi-a spus ca la doza pe care o fac puteam sa fac linistita clexane si cu 12 ore inainte de interventie.

M-a lasat sa beau apa…

In jur de ora 15: 30 am intrat in sala de operatie.

Orele dinainte au trecut greu si au fost pline de emotii..

Am avut aceeasi problema cu anestezia..M-a gaurit de vrei 3 ori pana a reusit sa imi introduca cateterul.  In mare parte si din cauza mea pentru ca nu intelegeam exact cum trebuie sa stau.

A si durut putin…

Apoi am inceput sa simt mici furnicaturi in picioare..

Eram mult mai constienta decat la prima sarcina, ceea ce nu este intotdeauna un avantaj.

Apoi a venit doctorul insotit de medicul de garda.

Toate bune si frumoase pana m-au taiat..Nu stiu exact ce s-a intamplat pe acolo. Senzatia aceea ca cineva umbla in tine si faptul ca simti totul chiar daca nu doare este atat de neplacuta..

Se pare ca nu reuseau sa scoata copilul prin taietura initiala ( banuiesc ca cea de la prima operatie ) si  au fost nevoiti sa ma taie repede in alta parte a uterului ca sa scoata copilul.

Atat de tare ma apasau pe abdomen incat nu puteam sa respir. A fost ingrozitor si abia asteptam sa se termine.

Atunci mi-am dat seama ca ceva nu este in regula.

Cand au scos copilul nu se auzea nimic , ceea ce m-a ingrijorat, binenteles.

Dupa putin timp un plans timid si-a facut prezenta in acea atmosfera incarcata.

Iris s-a nascut la 16: 17 cu 3090 grame si este un ghemotoc de 47 de cm.

Dupa ce mi-au pus-o in brate a inceput sa se inece si au dus-o repede sa o curete si sa primeasca oxigen.

Cand am ajuns in salon am aflat ca a fost o nastere destul de grea. Se pare ca la prima operatie nu m-am recuperat asa cum trebuie prin interior, motiv pentru care a fost destul de greu sa umble pe acolo si au fost nevoiti sa scoata bebelusul prin alta parte.

In plus, se pare ca uterul meu este foarte mic…lucru ciudat intr-o sarcina..( si pe care nu mi l-a mai spus doctorul pana acum)

Stiu ca sarcina modifica marimea uterului, mai ales ca este vorba despre o a doua sarcina. Nu prea ar avea cum sa fie mic in acest moment ….

Sunt putin ingrijirata in ceea ce priveste uterul meu. Sper sa nu aiba de suferit si lucrurile sa aseze bine pe acolo.

Iris s-a lasat asteptata. Trecusera deja prea multe ore si sotul meu a sunat la neonatologie. Fetita avea nevoie de caldura si oxigen, motiv pentru care am vazut-o doar 2 minute in prima ei zi.

Atat de mica si de fragila. Un ghemotoc frumos si dulce.

Nu am apucat sa o atasez la san in prima ora, asa cum mi-as fi dorit, insa sunt sigura ca vom recupera.

Important este sa fie sanatoasa ca sa putem sa petrecem mii de clipe minunate impreuna.

Astept cu nerabdare sa o tin in brate…

Reclame

Sarcina 2-Saptamana 39


E noaptea dinaintea implinirii unui nou miracol in viata noastra.

Iris va veni maine pe lume si ma gandesc cu emotie la tot ceea ce urmeaza.

Saptamana ce a trecut am fost de doua ori la consultatie si parea totul in regula. Capul la fel de mic. Am eu o problema cu capul ei micut… ☺

Se pare ca va fi un bebelus destul de micut, insa important este sa fie sanatoasa. Va recupera in greutate si totul va fi bine.

De vreo doua saptamani tot am contractii false si uneori sunt destul de neplacute.

Astazi am fost sa fac un TNS si una dintre contractii era destul de serioasa ( desi nu am simtit-o)  , motiv pentru care doctorul de garda mi-a spus sa urmaresc daca burta se intareste prea tare.

David simte ca va avea loc o schimbare pentru ca ma imbratiseaza mereu si de vreo saptamana face precum un bebelus cand se alinta.

Nu stiu cum vor trece zilele de internare fara el. Sper din suflet sa nu imi simta foarte tare lipsa.  Nu am mai fost despartiti niciodata atata timp. Nici o noapte fara el…

Si cand voi veni acasa va fi , de asemenea ,  destul de greu. Nu voi putea sa il iau in brate si nu stiu cat  de mult si cum va intelege el toate aceste evenimente si schimbari.

Tot ce imi doresc este sa reusim sa ii transmitem faptul ca nimic nu s-a schimbat. Ca el este la fel de important si de iubit.

Pentru maine am emotii mari. Mai mari decat la prima sarcina. Nu stiu de ce..Parca eram mai curajoasa acum 2 ani.

Sper din toata inima sa fie bine micuta noastra si operatia sa decurga bine.

Revin maine cu vesti bune! .. nu se poate altfel!