Alaptare…bebe 2 ( Iris)


Cred ca am mai spus cat de micuta era Iris cand s-a nascut, nu? Era atat de mica si de nestiutoare incat nu mi-au adus-o sa o vad dupa ce am nascut..Se spune ca apropierea aceasta intre mama si copil este magica, importanta si utila atat in recuperarea mamei cat si in adaptarea copilului.

Iris a avut probleme respiratorii, a stat in incubator pana a doua zi. Era atat de fragila incat am refuzat sa stea cu mine in salon noaptea de teama sa nu pateasca ceva, iar eu ( cu dureri groaznice) sa nu pot sa ajung la timp la ea…Recuperarea dupa a doua cezariana a fost una grea si dureroasa.

Cu toate acestea, micuta a stiut mereu ce are de facut. Sanii erau formati ( ii formase David inainte) si eu eram inarmata cu rabdare, informata si dornica sa imi alaptez si cel de-al doilea copil. Totul a decurs de la sine, fara dificultati. N-am avut niciodata exces de lapte, motiv pentru care nici probleme majore nu au existat. Primele pusee de crestere le-am resimtit din plin. Dorea sa fie alaptata din zece in zece minute. Eu trebuia sa trec testul suprem. Acela de a alapta un pui de om langa un pui ceva mai mare( tot de om:)). Cumplit! Durerea celui mare ma rascolea. Ma privea cum o alaptez si efectiv i se citea nefericirea pe chip. Ma lua de mana sa ii dau diverse, dorea sa manance, sa se joace cu mine, orice…Orice doar sa nu o mai alaptez..

Cu rabdare, David a depasit si aceasta etapa..Am depasit-o impreuna, cu totii.

Concediul la mare a fost unul de bun augur. Am dormit toti patru in acelasi pat. Acasa eu dormeam cu Iris in prima parte a noptii. Apoi faceam ture de la unul la celalalt. Asa mi-am dat seama ca oricat de mica ar fi Iris trebuie sa o includ cat mai mult in activitatile lui David. Ca trebuie sa fim uniti cu totii.

Oricum, copiii se obisnuiesc repede cu schimbarile. In cele din urma a inteles ca Iris face parte din familie, ca este a noastra si ca mami trebuie sa aiba grija si de ea.

Pana la 6 luni am alaptat mult de tot. Am crezut ca fac gauri in canapea. :). Spre deosrbire de David care si-a format un oarecare program de somn si de mancare, Iris dormea si manca destul de haotic. Poate si pentru ca trebuie sa ne adaptam si in functie de programul lui David. Dupa sase luni a devenit totul mult mai usor. Iris mananca foarte bine. Nu am mai tinut cont de toate regulile si i-am dat cate putin din fiecare. Cu exceptia anumitor alimente, desigur. Fara sare si zahar.

O data cu diversificarea si plecarea lui David in colectivitate ( o sa revin aici)  a reusit ( am reusit) sa isi faca si ea un oarecare program, ceea ce ma ajuta si pe mine sa lucrez la proiectul meu si sa onorez comenzile in timp util.

Iris este dulce, simpatica. Mi-e drag tare de ea cand o vad la sanul meu. E tare finuta, desi este durdulie.

Asadar, alaptez cu drag de 3 ani. Nu ma solicita mult ziua Iris. Este bine. Cu noptile pierdute sunt obisnuita. Si acum stiu…timpul trece atat de repede…

 

Reclame

Alaptarea- stimularea lactatiei


Acum pot sa vorbesc usurata despre acest subiect pentru ca, dupa multe incercari nereusite pot sa strig in gura mare ca piticul meu este alaptat exclusiv cu lapte matern. Nu acesta este motivul pentru care nu am postat mai devreme despre acest subiect. Daca stau sa ma gandesc bine ar fi fost mult mai interesant si mult mai util poate ( pentru alte mamici), sa impartasesc fiecare etapa si fiecare traire pe care am avut-o pe parcursul ultimelor trei luni. Iti face bine cand citesti despre un lucru care te preocupa si realizezi ca nu esti singura care trece prin aceeasi situatie. Nu am facut acest lucru pana acum pentru ca nu prea am avut timp..David imi ocupa tot timpul si uneori imi pare rau ca nu reusesc sa scriu mai des.
Cred ca nu sunt eu in masura sa scriu despre importanta alaptarii. In plus, se stie. E plin internetul de sfaturi, de grupuri si de pagini intregi destinate alaptarii. Toata lumea sustine alaptarea ( ceea ce este minunat, firesc si normal) si este o intreaga campanie in favoarea alaptarii ( asa cum este si in favoarea nasterii naturale). Totusi, in toata treaba asta minunata pe care mamele o desfasoara exista o mica discriminare. Pe vremea cand nu eram capabila ( adica organismul meu nu era inca capabil) sa alaptez exclusiv la san incercam sa ma documentez cat mai mult cu putinta in legatura cu acest subiect si am constatat cu stupoare pe un grup ca anumite mamici care ofereau (si) lapte praf si cereau un sfat erau certate si judecate la modul cel mai aspru cu putinta. La fel si cele care din anumite motive nasteau prin cezariana. Este important si sanatos sa alegem tot ceea ce este natural, mai ales atunci cand este vorba despre copilul nostru dar eu consider ca sunt situatii cand din diverse motive, in special medicale, suntem nevoiti sa procedam diferit fata de convingerile si dorintele noastre. Spre exemplu, eu imi doream enorm sa nasc natural, dar avand trombofilie stiam ca acest lucru nu va fi posibil pentru ca as fi pus viata bebelusului si a mea in pericol. Si in cazul alaptarii sunt situatii cand ceea ce este natural si firesc devine destul de dificil de realizat. Eu una in prima saptamana dupa operatie nu am avut deloc lapte chiar daca il punea foarte des pe bebe la san. Dupa multe incercari disperate ( pentru ca imi doream enorm sa alaptez exclusiv la san) si dupa o perioada destul de indelungata ( 2 luni) am reusit. Eu sunt un caz fericit, dar sunt mamici care poate nu au suficienta rabdare, care poate considera si simt ca este cel mai bine pentru linistea lor si a copilului sa aleaga laptele praf. Eu cred mult in intuitie si mai ales in cea a mamelor. Cred ca fiecare trebuie sa faca ceea ce considera ca este mai bine pentru puiul sau.
In prima luna, David a luat destul de putin in greutate. Initial, am crezut ca se calculeaza greutatea acumulata in functie de cea cu care bebe este externat, dar se pare ca pediatrii calculeaza raportandu-se la greutatea cu care se naste un bebelus.
Dudu meu s-a nascut cu 3340 si ar fi trebuit in prima luna sa aiba 4040- 4350, dar el avea doar 3800.
Atunci m-am hotarat sa nu mai chinui bebelusul si sa-i ofer de fiecare data dupa ce se hraneste la san si lapte praf.

In timpul sarcinii am citit tot felul de articole despre alaptare, am fost la cursuri speciale destinate alaptarii si mi se parea floare la ureche. Eram convinsa ca voi reusi sa alaptez. Imi doream enorm sa-i ofer copilului meu cea mai buna hrana si stiam ca nimic nu se compara cu laptele matern.

Nu am renuntat sa-l alaptez si il tineam cat mai mult si cat mai des la san. Cu toate astea eram nevoita sa ii ofer si lapte praf. Am incercat sa stimulez lactatia si cu pompa. Da, stiu..se spune ca pierzi laptele daca te mulgi, dar eu ma mulgeam de fiecare data dupa ce il alaptam pe bebe pentru a goli sanii, dar nu prea aveam ce sa mai mulg. Cand dormea mai mult, incercam sa ma mulg din acelasi motiv. Stiam ca totul se bazeaza pe principiul cerere- oferta si eram tare suparata cand vedeam ca nu reusesc sa colectez mai mult de 30 ml.
Am incercat cu ceaiuri si cu pastile. In prima luna am luat pastile de la matherlove, la recomandarea consultantului in alaptare. Nu au facut minuni in cazul meu, dar am reusit sa-l pacalesc noaptea pe David doar cu lapte matern. Laptele praf pentru mine nu era o comoditate, ci un stres. E dificil sa stai cu orele sa alaptezi si dupa sa te duci repede sa prepari si lapte praf pentru ca bebe plange de foame. Sterilizeaza biberoanele, fierbe apa, verifica apa…si cand ajungi in camera bebe e rosu ca un rac de atata plans.
Eram totusi fericita pentru ca noaptea nu mai eram nevoita sa ma dau jos din pat. Si David dormea foarte bine si nu plangea niciodata noaptea. Se trezea, manca, il schimbam si adormea repede. Se trezea o data, cel mult de doua ori pe noapte. Dupa ce mi s-au terminat pastilele de la matherlove, am vrut sa incerc si pastilele Mami de la Dacia plant pentru stimularea lactatiei. Aveam in casa doua flacoane de la o prietena care nascute cu un an in urma. Mi s-au parut mai eficiente decat cele de la matherlove..sau cel putin la fel de eficiente. Nu au facut nici acestea minuni dar am continuat sa le iau o perioada buna de timp. Incet, incet am reusit sa folosim laptele praf cat mai putin. Ii preparam 30 de ml dupa fiecare alaptare ca sa fiu sigura ca s-a saturat. De multe ori arucam laptele praf si am ajuns sa ii dau completare doar 30-60 ml pe zi.
Imi doream totusi sa nu-i mai dau deloc lapte praf si nu stiam ce si cum sa fac. Cand iti doresti tot ce este mai bun pentru copilul tau si nu reusesti sa ii oferi acest lucru te macina un sentiment de vinovatie.
Intr-o dimineata imi priveam copilul dormind si atunci mi-am dat seama ca ma stresez inutil. Ca tot ce este mai minunat si mai frumos este in fata mea. Ca eu il voi alapta atata timp cat voi putea si ii voi oferi de fiecare data cand nu se va satura completare. Toata campania asta cu alaptatul exclusiv la san are un scop frumos, sanatos, util, dar fiecare copil este diferit, fiecare organism raspunde diferit la stimuli si nivelul hormonal este de asemenea diferit. Apoi, in aceeasi zi am citit un articol interesant:

„Laptele matern este, desigur, cel mai bun aliment pentru copil si, deci, ar fi ideal ca fiecare mama sa isi poata alapta micutul. Totusi, uneori se intampla ca unele femei, din diferite motive (nu produc lapte suficient sau deloc, probleme de sanatate) sa nu fie in masura sa alapteze. In aceste cazuri, chiar daca in general se desfasoara o intensa campanie in favoarea alaptarii la san, se poate afirma ca o mama si-a indeplinit datoria atunci cand a facut tot ce i-a stat in putere pentru a incerca sa isi alapteze copilul in mod natural. Daca nu a reusit sa o faca nu trebuie sa se simta ca o mama de „ mana a doua”, deoarece posibilitatea de a alapta, exceptand anumite cazuri, nu are legatuta cu buna sau reaua voita a mamelor, ci cu factori naturali. Calitatea unei mame nu se masoara, in mod cert, in litrii de lapte pe care ii furnizeaza copilului sau, ci dupa dragostea pe care o daruieste.” ( Mama fericita- Giuseppe Ferrari)
Incepand din acea zi, am alaptat cu drag si fara stres. Am urmat acelasi princiu. L-am pus la san cat mai des si cat mai mult si abia dupa i-am oferit supliment.
Cand David a implinit 2 luni s-a instalat cu adevarat lactatia si abia atunci simteam cu adevarat ca alaptez. Bebelusul se obisnuise cu sanul si nu prea ii mai placea cu biberonul. In plus, de fiecare data cand servea masa cu biberonul vomita destul de mult. Si cand il alaptam de la san vomita dar intr-o cantitate mai mica. Despre refluxul gastro- esofagian voi scrie intr-o alta postare.
Incet, incet am renuntat si la pastile si am inceput sa beau in fiecare zi bere fara alcool cu lamaie. Nu stiu cat de reala este toata povestea asta cu berea, dar in cazul meu a functionat!
Acum avem trei luni! Avem aproape o luna de cand papam exclusiv de la san si uneori ii ofer cu biberonul laptele meu muls pentru ca este pacat de el sa il arunc (pentru ca stiu cat de valoros este si cat de mult ma straduiam altadata sa strang macar 20 de ml).
Este minunat sa alaptezi. Sa oferi ceva din tine copilului tau. Ceva ce il ajuta sa creasca mare. Si acele momente in care alaptezi sunt nepretuite..sunt doar ale tale si ale bebelusului tau. Este un sentiment minunat pe care il impartiti doar voi. Este dragostea pura, adevarata. Nu le judec pe mamele care renunta sa alapteze in favoarea laptelui praf. Poate ca multe au trecut prin aceeasi situatie si prin aceleasi stari ca si mine. Sunt sigura ca orice mama isi doreste tot ce este mai bun pentru copilul ei si implicit sa alapteze. Totusi, uneori este complicat. Nu ne trezim mereu dupa nastere cu sanii plini de lapte, poate ca nu ne trezim nici cu un bebe dornic sa stimuleze cat mai mult lactatia. Poate ca uneori nu suntem informate asa cum ar trebui. Spre exemplu, pe mine medicul de familie mereu m-a sfatuit sa ii ofer completare, dar niciodata nu mi-a vorbit despre importanta laptelui matern si despre modul in care ar trebui sa procedez pentru a stimula lactatia. Am aflat toate aceste lucruri de la consultantii in lactatie, din diverse brosuri si din surse mai putin oficiale, precum internetul. Asadar, totul este relativ. Uneori simti nevoia sa respiri usurata si sa elimini stresul din viata ta si pana sa ajungi sa cunosti placerea alaptatului, acesta poate reprezenta un stres. Orice inceput este greu si depinde de noi daca facem tot ce ne sta in putinta pentru a ne usura viata in primul an cu bebelusul si pentru a ii oferi acestuia tot ce este mai bun. Pentru mine, alaptatul exclusiv cu lapte matern reprezinta o usurare, dar mai presus de orice, cele mai importante in viata mea, ca mama sunt sanatatea, fericirea si iubirea pe care am sansa sa o ofer si sa o primesc. Si dupa cum bine scria cineva…fericirea nu sta in litri de lapte pe care o mama ii poate oferi copilului sau si in dragostea si afectiunea pe care aceasta este capabila sa i-o ofere.


20150210_163418