Sarcina 2- Saptamana 30


Sunt în urma cu postarile și va trebui sa revin asupra multor săptămâni.

Oricum,  scriu pentru mine și pentru ai mei copii. Dacă din întâmplare , anumite postari vor ajuta și alti părinți m-as bucura nespus.

La început , am vrut sa scriu doar despre mine și despre cei care întâmpină aceleași probleme. Am vrut sa mă limitez la postari care au în vedere dorința de a obține o sarcina.  Despre probleme de infertilitate și despre cât de mult ne afectează viața lipsa unui copil atunci când dorința este atât de mare….și , în cele din urma,  s-a produs miracolul în viața mea. Drept urmare , acest blog s-a transformat în ceva mai mult decât plănuisem.

Intre timp , am mai fost binecuvântați cu un miracol. Sunt dovada clara ca se poate!   Ca se întâmplă minuni! Ca trebuie sa nu incetam sa credem în visele noastre!

Nu am uitat de unde am plecat și nici scopul pentru care acest blog a fost creat.

Revenind la viață mea de zi cu zi…

Îmi este din ce in ce mai greu sa fac fata tuturor activităților de zi cu zi.

Dacă în sarcina cu David nu faceam nimic altceva decât sa stau în pat,  sa fac cumpărături pentru bebe și sa scriu pe blog, în aceasta sarcina sunt extrem de solicitată. ..și timpul parcă zboară.  Pot sa număr pe degete de câte ori m-am odihnit în timpul zilei. ..

Nu mă plâng. .Cred ca nici nu simt nevoia de odihna…Tot ce îmi doresc este sa îmi rezolv tot ce mi-am propus pana nasc.

Cel mai tare ma deranjează hormonii.  Sunt extrem de sensibila și îmi pierd repede răbdarea.  Nu cu David. Cu el reusesc de cele mai multe ori sa am răbdare. Poate și pentru ca ma simt puțin vinovata fata de el. Nu știu de ce, dar sunt conștientă ca simte ca va mai veni cineva în viața noastră.  Poate și faptul ca am renunțat la tzitzi mă face sa mă simt vinovata,  deși totul s-a intamplat treptat,  firesc.  Nu am plecat de acasă și nu am apelat la tot felul de metode, deși a fost o perioada cand eram tentată sa fac asta. ( atunci când durea foarte tare si simțeam ca nu mai pot sa continui- despre sarcina și alăptare voi scrie cu alta ocazie)

Îmi este dor sa îl simt la pieptul meu..Și mă doare atunci când întreabă ( rar) de ea ( de tzitzi ). Întreabă,  dar nu o caută.  Simt ca ceva s-a rupt, ca este mai independent. Am pierdut puțin din el pentru ca nu mai împărțim același trup. Cu toate acestea,  este la fel de afectuos  și de mămos.

Odata cu intarcarea, au început șa se produca si diverse modificări hormonale. Nu știu dacă din cauza sarcinii sau a înțărcarii,  însă mă simt mult mai irascibila.

Am nevoie de ajutor și totuși nu am, vreau sa își petreacă altcineva puțin timp cu David ca sa pot sa îmi termin treburile și totuși,  as vrea sa stau eu cât mai mult cu el.  Vreau sa am companie și totuși as vrea sa fiu singura. Probabil am supărat câteva persoane în aceasta perioada, dar mă gândesc cu groaza cum va fi cu doi copii și cu încă doua generații de adulți care sunt dornici sa mă ajute chiar si atunci când nu va fi cazul. Apreciez sincer intenția și sunt conștientă ca voi avea nevoie de ajutor , însă știu ca vor fi și momente în care o sa vreau sa ma descurc singura. Încerc sa găsesc o cale de mijloc,  astfel încât sa nu se supere nimeni și toată lumea sa fie fericita..si în același timp, toață lumea sa poate sa își petreacă puțin timp cu copiii.

Ceea ce totuși am constatat este faptul ca David este mult mai cuminte și liniștit când este doar cu mine sau cu tata. Cu cât sunt mai multe persoane în jurul lui și pe capul lui cu atât este mai agitat.

Mdaa…știu. ..Poate ca nu voi fi înțeleasă de toată lumea vizavi de ceea ce am scris mai sus…Poate ca multe mămici ar da orice sa aibă ajutor.  Sunt totuși sigura ca sunt și mămici care înțeleg ce vreau sa spun.

Revenind la cele 30 de săptămâni de sarcina..

Mă simt mare. Din ce în ce mai mare.  Am impresia ( și cred ca nu e doar o impresie) ca am o burta imensa.  Și bebelușa misca mult și des.

Săptămână viitoare vom merge la control și sunt curioasa câte kg va avea.

Ar trebui sa nasc la inceputul lui mai. Data probabila a nașterii este 8 mai.  Hematologul recomanda cezariana cu 2 saptamani înainte de termen din cauza trombofiliei.

Ginecologul ar vrea sa nasc pe la începutul lui mai…tot prin cezariana.

Eu? Eu as vrea sa încerc un NVDC…dar nu cu orice preț.  Doar dacă s-ar putea…Pentru asta as avea nevoie si de acordul și sprijinul medicului,  ceea ce nu cred ca s-ar întâmplă.

Momentan lăsăm totul la voia întâmplării. Nu știu de ce am impresia ca voi naște mai repede și atunci este posibil sa ne ia pe toți prin surprindere și sa se întâmple poate natural.

Reclame