Nasterea lui Iris (Cezariana 2)


Pe 2 mai la ora 16 : 17 a venit pe lume micuta Iris

received_1530869296969342

Pe la ora 12 am ajuns la clinica. Pe David l-am lasat afara, in parc. Nici macar nu mi-am luat ramas bun…

Am facut inca un tns si apoi a urmat internarea. Am mancat in ziua respectiva su am baut apa. Daca nimeream cu dr anestezist cu care vorbisem ultima oara as fi fost nevoita sa mint ca am oprit tratamentul cu clexane cu 72 de ore inainte si ca nu am mancat nimic in ziua internarii.

Spre norocul meu am nimerit cu acelasi dr anestezist cu care am fost si la David. O doamna doctor intelegatoare si priceputa si in ceea ce priveste trombofilia. Mi-a spus ca la doza pe care o fac puteam sa fac linistita clexane si cu 12 ore inainte de interventie.

M-a lasat sa beau apa…

In jur de ora 15: 30 am intrat in sala de operatie.

Orele dinainte au trecut greu si au fost pline de emotii..

Am avut aceeasi problema cu anestezia..M-a gaurit de vrei 3 ori pana a reusit sa imi introduca cateterul.  In mare parte si din cauza mea pentru ca nu intelegeam exact cum trebuie sa stau.

A si durut putin…

Apoi am inceput sa simt mici furnicaturi in picioare..

Eram mult mai constienta decat la prima sarcina, ceea ce nu este intotdeauna un avantaj.

Apoi a venit doctorul insotit de medicul de garda.

Toate bune si frumoase pana m-au taiat..Nu stiu exact ce s-a intamplat pe acolo. Senzatia aceea ca cineva umbla in tine si faptul ca simti totul chiar daca nu doare este atat de neplacuta..

Se pare ca nu reuseau sa scoata copilul prin taietura initiala ( banuiesc ca cea de la prima operatie ) si  au fost nevoiti sa ma taie repede in alta parte a uterului ca sa scoata copilul.

Atat de tare ma apasau pe abdomen incat nu puteam sa respir. A fost ingrozitor si abia asteptam sa se termine.

Atunci mi-am dat seama ca ceva nu este in regula.

Cand au scos copilul nu se auzea nimic , ceea ce m-a ingrijorat, binenteles.

Dupa putin timp un plans timid si-a facut prezenta in acea atmosfera incarcata.

Iris s-a nascut la 16: 17 cu 3090 grame si este un ghemotoc de 47 de cm.

Dupa ce mi-au pus-o in brate a inceput sa se inece si au dus-o repede sa o curete si sa primeasca oxigen.

Cand am ajuns in salon am aflat ca a fost o nastere destul de grea. Se pare ca la prima operatie nu m-am recuperat asa cum trebuie prin interior, motiv pentru care a fost destul de greu sa umble pe acolo si au fost nevoiti sa scoata bebelusul prin alta parte.

In plus, se pare ca uterul meu este foarte mic…lucru ciudat intr-o sarcina..( si pe care nu mi l-a mai spus doctorul pana acum)

Stiu ca sarcina modifica marimea uterului, mai ales ca este vorba despre o a doua sarcina. Nu prea ar avea cum sa fie mic in acest moment ….

Sunt putin ingrijirata in ceea ce priveste uterul meu. Sper sa nu aiba de suferit si lucrurile sa aseze bine pe acolo.

Iris s-a lasat asteptata. Trecusera deja prea multe ore si sotul meu a sunat la neonatologie. Fetita avea nevoie de caldura si oxigen, motiv pentru care am vazut-o doar 2 minute in prima ei zi.

Atat de mica si de fragila. Un ghemotoc frumos si dulce.

Nu am apucat sa o atasez la san in prima ora, asa cum mi-as fi dorit, insa sunt sigura ca vom recupera.

Important este sa fie sanatoasa ca sa putem sa petrecem mii de clipe minunate impreuna.

Astept cu nerabdare sa o tin in brate…

Reclame

Sarcina 2- Saptamana 37 de sarcina


Am avut parte de niste saptamani destul de stresante cu toate problemele lui David de sanatate si am  umblat mult pe la doctori. Totusi, ma bucur ca am gasit un doctor care sa fie dispus sa ne raspunda tuturor intrebarilor. Mai mult, am apreciat faptul ca nu s-a grabit sa isi dea cu parerea inainte de a ne trimite la ecografie.

Am spus ca voi scrie separat despre toate aceste aspecte ca sa nu vorbesc in aceeasi postare despre prea multe.

Astfel, postarea aceasta este despre ea. Despre minunea de 37 de saptamani..

Incepe numaratoarea inversa.

Am fost la consultatie zilele acestea si speram sa fi luat in greutate.

Se pare ca a ramas tot cu capul mai mic (cu 3 saptamani) si in greutatea a luat doar 20 de grame intr-o saptamana- foarte putin. Pozitia ei este una specifica pentru a-si face cu bine venirea pe lume pentru ca este cu capul in jos.

Exista niste fluctuatii la nivelul arterei uterine. De fiecare data au fost prezente. Acesta este si motivul pentru care nu se alimenteaza asa cum ar trebui bebe.  Doctorul spune ca este din cauza trombofiliei. Sa maresc injectiile pe ultima suta de metrii nu este solutie..

Pe mine ma ingrijoreaza capul cel mic si kilogramele prea putine.

Doctorul, in schimb , nu pare atat de ingrijorat. L-am vazut mai mult ingrijorat de faptul ca va fi plecat in perioada 27 aprilie-2 mai.

Si sotul meu va fi plecat in data de 29 si 30 aprilie.

Initial, doctorul stabilise ( cu acordul nostru) cezariana pe 2- 3 mai. Sotul meu este ingrijorat sa nu fie prea tarziu si de cand a aflat ca va fi plecat si medicul in perioada in care este si el plecat isi face si mai multe griji.

In plus, copilul nu mai ia in greutate si este si cu capul in jos.

Astfel, a reusit oarecum sa ii transmita si medicului aceasta stare de ingrijorare , desi el este genul de doctor care considera ca este bine ca fatul sa isi petreaca cat mai mult timp in mediul intrauterin.

I-am propus medicului sa facem operatia pe 27 aprilie ( inainte sa plece)  , insa nu vrea sa plece fara a ma supraveghea macar 2 zile dupa operatie,   mai ales  ca am trombofilie si pot aparea diverse complicatii ( spune el)

In concluzie, suntem derutati si noi si doctorul si nu stim cum sa facem ca sa fie cat mai bine..

A ramas sa il sunam vineri ca sa stabilim ce facem si intre timp el sa se uite peste ecografiile de la 9-11 saptamani ca sa vada daca varsta gestationala coincide cu cea fetala.

Sa mai spun ca sunt ingrijorata si nici nu stiu cum ar fi mai bine?

La prima sarcina totul a functionat asa cum trebuie in ultimul trimestru. A inceput rau, dar s-a terminat totul cu bine. Copilul lua bine in greutate. S-a nascut la 39 de saptamani. Nu aveam griji si nici emotii. Eram optimista, increzatoare si stiam ca am langa mine oameni care sa- si faca griji in locul meu. Eram ferita de tot stresul acesta pe care acum il resimt. As fi crezut ca a doua oara va fi mult mai usor, ca stiu la ce sa ma astept..

Cu toate acestea imi fac mult mai multe griji decat la prima sarcina. Cu David totul a  fost calculat, monitorizat..stiam pana si ora fertilizarii. Faceam injectii de 0, 6 preventiv si bebe lua bine in greutate.

In plus, doctorul anestezist de acum 2 ani mi-a recomandat sa renunt la clexane cu 24 de ore inainte ( practic nu am mai facut injectiile cu pricina in dimineata operatiei)

In ziua operatiei era un alt doctor anestezist care a fost langa mine,  m-a supravegheat si sustinut pe intreaga perioada a interventiei.

Mdaa. .De aceasta data sunt foarte derutata in ceea ce priveste anestezia.

A doua zi dupa ecografie am fost sa vorbesc cu medicul anestezist sa vedem cand oprim clexanul si ma asteptam sa imi spuna sa procedez la fel ca in prima sarcina , sa intrerup cu 24 de ore inainte. Surpriza mare cand un doctor anestezist nou care va  fi saptamana viitoare in tura 1 mi-a spus ca trebuie sa intrerup cu 72 de ore cel putin inainte de operatie. I-am explicat ca la prima sarcina am procedat altfel, dar nu l-a interesat cum procedeaza alti doctori. I-am explicat si ca fac o doza mai mica fata de sarcina anterioara. ..Mi-a spus ca el face exact ca la carte si ca nu il intereseaza ce doza fac.

Apoi mi-a spus sa il astept pana termina si cea de-a doua operatie ca sa ma consulte..( deja asteptasem aproape 2 ore sa iasa din prima operatie) . Dupa aproximativ o ora a revenit si mi-a explicat ca in cazul in care am hemoragii din cauza clexanului nu va putea sa imi introduca analgezice dupa operatie, ca pentru el este o responsabilitate mare sa ia in primire o pacienta care face clexane, ca in mod normal injectiile se opresc la 36 de saptamani( ????). Era destul de revoltat pe doctorii hematologi care recomanda intreruperea tratamentului doar cu 24-48 de ore. Spunea ca anestezistul este cel care se confrunta cu hemoragiile, nu dr hematolog..

Apoi s-a uitat in gatul meu (Sincer nu stiu de ce ) si m-a intrebat daca ma doare gatul. Chiar m-a durut in dimineata respectiva…Mi-a recomandat sa fac o analiza sa vad daca nu am vreo bacterie in gat..

M-a derutat total si m-a si speriat intr-o oarecare masura.

Am sunat doctorul meu ginecolog si mi-a spus ca nu se poate sa intrerup cu 72 de ore inainte tratamentul..La fel mi-ar fi spus si dr hematolog..Eu oricum nu imi asum un asemenea risc..

A ramas sa ne auzim vineri cu medicul care supravegheaza sarcina si atunci vom stabili exact cum  procedam. Tot atunci vom stabili si data.

Pana atunci raman dezorientata total in  ceea ce priveste nasterea . Nu stiu nici cand va avea loc, nici cand voi renunta la injectii.

Si totusi….

Daca as avea contractii si as fi nevoita sa nasc de urgenta nu as mai avea timp sa renunt la injectii…

Atunci oare ce ar face doctorul acesta anestezist???

Sper sa ne auzim cu bine…Poate pana atunci mai ia si bebe cateva grame..

 

Nasterea si cezariana


Pe data de 2 februarie, la ora 8 dimineata ne-am prezentat la clinica. Prima oara am facut un TNS si se pare ca am avut o contractie pe care nu am simtit-o. ( cine stie cate astfel de contractii am mai avut..)
Nu am avut timp de emotii..
Dupa TNS ne-am prezentat la biroul de internari unde am completat un formular. Dupa aproximativ 10 minute a venit o infirmiera care ne-a condus intr-o camera unde ne-am schimbat ( eu in camasa de noapte si sotul meu intr-un halat de unica folosinta). Dupa ce ne-am schimbat ne-a prezentat camera in care urma sa stau timp de 4 zile. Initial, ni s-a spus ca voi sta singura in camera, dar din cauza numarului mare de programari de cezariana am avut colega de camera. La inceput nu m-a incantat acest lucru ( doream sa am bebele cu mine mai mereu fara sa deranjez pe nimeni, sa vina sotul meu cand vrea, sa stea cat vrea si sa putem sa vorbim despre orice), dar acum ma bucur ca nu am stat singura. A trecut timpul mai usor pentru ca am avut cu cine sa vorbesc si cu cine sa impartasesc aceasta experienta.
Pentru ca am ajuns prima, mi-am ales patul si dulapul si m-am apucat sa-mi aranjez in dulap hainele ( pe care nu am apucat sa le port). Dupa putin timp a venit si colega mea de camera. Ea era din Braila si era mult mai relaxata decat mine, fiind la a doua cezariana. S-a bucurat ca nu sta singura pentru ca data trecuta se plictisise. Era foarte hotarata sa se odihneasca in aceste zile si din cauza asta nu dorea sa stea foarte mult cu bebelusul in camera.
O asistenta a venit sa ne anunte ca eu voi fi prima care va intra in sala de operatie. Din cauza emotiilor nici nu mai stiu cand am ajuns in sala. Sotul meu urma sa vina in sala de operatie dupa anestezie. Acolo era doctorul anestezist, cateva asistente si medicul pediatru. M-am asezat pe masa de operatie unde mi s-a facut anestezia epidurala si cea in ranhie. Din cauza sarcinii coloana mea a devenit oarecum curbata in interior si anestezistul s-a cam chinuit sa-mi faca anestezia. Prima oara m-a intepat intr-un punct gresit si am simtit o usoara intepatura in picior. In cele din urma au reusit sa ma pozitioneze in asa fel incat sa se finalizeze cu succes anestezia. Dupa putin timp a venit si doctorul meu ginecoloc insotit de un alt doctor si m-au taiat. M-a salutat si singurul lucru pe care am apucat sa-l intreb a fost daca sotul meu a ajuns.
La inceput am simtit o usoara senzatie de disconfort. Desi nu te doare nimic, simtul tactil exista si este o senzatie tare ciudata cu care te obisnuiesc in cateva minute. La un moment dat am observat ca masa se misca si am dedus ca ma apasa pe burta pentru a scoate bebelusul. La scurt timp s-a auzit un planset zdravan si atunci am respirat usurata. Anestezista ( care a stat pe tot parcursul procedurii langa mine) mi-a spus ca este un bebelusi bine hranit. Cu greu mi-am stapanit lacrimile..In cateva minute m-am trezit cu piticul in brate dar nu am putut sa profit de acest moment pentru ca imi era frica sa-l tin din cauza pozitiei in care ma aflam.
Piticul s-a nascut la ora 10 fix cu 3340 de grame, 49 de cm si a obtinut nota 10! ( pentru ca motivul pentru care s-a realizat operatia de cezariana a fost de natura materna- fatul fiind pregatit sa vina pe lume pe cale naturala).

2015-02-02 12.14.07

Au mai trecut cateva minute bune pana cand doctorii m-au cusut dar pentru mine au trecut foarte repede. Aflata sub febra emotiilor nu mi-am dat seama cand am ajuns in salon. Acolo ma astepta sotul meu. Ma simteam ametita si simteam o oarecare durere la nivelul uterului.
Tot ce imi doream era sa dorm, dar in scurt timp au venit asistentele cu piticul si mi l-au pus la san.
Fara sa-mi dau seama cand si cum a disparut oboseala si tot universul se afla in bratele mele.

2015-02-02 10.09.35